Interviu cu psiholog Simona Hint

Tema abordata in cadrul interviului: numarul ingrijorator si tot mai mare a copiilor care nu vorbesc conform varstei, sau nu vorbesc corect!

Zilele trecute am fost contactata pentru un interviu referitor la intarzierile in limbaj la copii. Cred ca unele raspunsuri ar putea fi utile pentru cei care ajung din diverse motive pe acest site si de aceea am hotarat sa il public pentru ei.

Reporter: Buna ziua

Psiholog : Buna ziua

R: Ma bucur nespus de mult ca azi, sa va avem alaturi de noi pt  a discuta de ce sunt tot mai multi copii care nu vorbesc, de ce nr este in crestere.

Psih. Multumesc de invitatie, si ma bucur sa va pot raspunde la intrebari

R: o sa va rog in cele ce urmeaza sa imi rapsundeti la cateva intrebari:

Am inteles ca aveti o experienta vasta de peste 15 ani in munca cu acesti copii, care nu vorbesc de fel sau conform varstei, si se poate observa faptul ca sunt tot mai multi, nr cazurilor cresc de la un an la altul , care ar fi motivul?

Psih: da , este adevarat si este chiar ingrijorator acest aspect. In 2007 ofeream servicii pt 20-30 copii pe saptamana , iar azi Centrul nostru ofere servicii pt un numar de peste 180 de copii pe saptamana, deci se poate observa cum de la un an la altul, numarul care apeleaza la noi este tot mai mare.

R: 1. Care ar fi cauza  acestor intarzieri in limbaj?

Psih: In primul rand tehnologia ( telefon, tableta, Tv), copiii sunt pusi inca de la o varsta frageda ( 5/6 luni) in fata telefonul pt diversificarea alimentara pt cateva minute, dupa care nr. minutelor incep sa creasca pana la cateva ore pe zi, 4/6 ore pana  la 1 an si chiar 8 ore la 3 ani. Ceea ce duce la lipsa dezvoltarii vocabularului sau absenta lui. Pediatria internationala interzice telefonul sub 4 ani…

Alta cauza ar fi latura genetica, acesta tulburare de limbaj se mosteneste genetic. Se poate observa la acesti copii si dezvoltarea motorie deficitara , majoritatea copiior care nu vorbesc au si platfus la piciorute. Exista o corelatie intre motricitate si limbaj. Copii care nu umbla bine nici nu vorbesc la timp.

Alta cauza ar fi absenta mamei, sau slaba comunicare cu copilul, avem parinti care comunica sau interactioneaza foarte limitat cu copiii lor. Folosirea suzetei pe o perioada indelungata de timp, adica peste un an. Copilul nu-si dezvolta vocabularul sau vorbeste pocit din cauza suzetei, astfel li se deformeaza cerul palatin si ulterior trebuie sa urmeze consult ortodontic.

Autismul, sau intarziere in dezvoltare a copilului: copiii nascuti prematuri sau cu greutatea la nastere sub 2500gr, sunt predispusi la aceste intarzieri. Si din pacate numarul copiilor cu autism a crescut , fiind influentat si de varsta inaintata a parintilor in momentul conceperii copilului. Sunt tot mai multi copii care sufera de tulburare din spectru autist, si acesti copii au intarziere in vorbire.

R: 2.Care este perioada normala de dezvoltare a limbajului a unui copil?

Psih: dezvoltarea normala a limbajul este la 3-6 luni etapa ganguritului si vocalize( g,ccc,, a,e,i)

6-9 luni etapa lalatiuni ( tata, mama, lala, baba)

Intre 9 luni si 1 an apare primele cuvinte

La 2 ani copilul leaga deja propozitii

La 3 ani foloseste fraze .

R: 3.Cand apeleaza parinti la serviciile dv.?

Psih: in jurul  varstei de 2, 5 luni sau 2,8 luni, majoritatea sunt blocati, adica ei nu se afla in etapa ganguritului, nu scot nici macar un sunt, sau vorbesc cateva cuvinte simple.

R: 4.Ce influente poate avea aceasta intarziere pe termen lung asupra copiilor?

Psih: copiii din start porneste cu o intarziere care trebuie recuperata, ulterior la ei se poate observa aparitia dislalie( nu vorbesc corect). Dar problema cea mai mare  este dupa intrarea in scoala. Copiii care nu reusesc sa-si recupereze si corecteze limbajul pana la intrarea in scoala, ne dezvoltandu-se auzul fonematic la timp, care duce ulterior la dificultati de scris, citit. Tulburari emotionale( rusinea ca vor rade copiii de el)

R: 5. Sa inteleg ca aceasta intarziere in limbaj se recupereaza treptat si cu multa terapie?

Psih: DA…, multa munca si implicare atat din partea terapeutilor cat si a parintilor.

R: 6.Care sunt sansele de recuperare ?

Psih: Recuperarea se face mai rapid cu cat si parinti repeta cu ei acasa si se implica in acest process terapeutic, in caz contrar recuperarea este mai lenta si mai dificila si pt copil.

R: 7.Ce  va uimit in tot acest proces de evaluare cel mai mult?

Psih.  Si inca mai continua sa ma  uimeasca…., am parinti care  zic: _*are timp sa isi dea drumul sa vorbeasca copilul meu pana la 5 ani*, ….ok dar la 6 ani il dati la scoala…

R: 8.Ce ne puteti recomanda pt a ajuta acesti copii sa depaseasca aceste dificultati, sau intarzieri in vorbire?

Psih: in primul rand sa se reduca sau interzica sub 4 ani telefonul, la desene maxim 45 min pe zi la copii peste 2 ani, parintii si bunicii sa vorbeasca cat mai mult cu copii, sa se joace cu ei, integrarea timpurie in crese este foarte indicat si ajuta  mult la dezvoltarea limbajului, eliminarea suzetei sub un an. Si nu in ultimul rand daca toate cele mentionate nu fuctioneaza sa apeleze la un psiholog inaintea varstei de 2, 5 luni daca copilul nu vorbeste.

R: 9. O mentiune pt natiune?

Psih: *cea mai buna investitie este in educatia copilului tau*

R: 10.Inteleg ca interactiunea parinte copil este esentiala si sa nu-i lasam cu orele la tv sau pe telefon,  multumim pt timpul acordat si va mai asteptam

Psih: si eu va multumesc pt invitatie, cu drag  !

Psiholog clinician principal Simona Hint tel: 0740054037

TERAPIA SOUNDSORY

TERAPIA SOUNDSORY® este un sistem de educare a procesului de ascultare prin stimulare auditivă neorosenzorială care permite captarea, decodarea, înregistrarea și transmiterea de informații de la și către diferite structuri ale creierului simultan prin sistemele vestibulare și auditive implicate în funcția motorie, memorie, atenție și emoție.
Muzica folosita este alcatuita in special din concertele pentru vioara ale lui Mozart, muzica gregoriana si valsuri, la care se adauga efectul castilor special concepute. Acest efect este dat de contrastul de frecventa care determina contractia si relaxarea aleatoare a muschilor urechii interne. Acest contrast se face prin trecerea brusca de la frecvente joase (care nu necesita un efort special din partea urechii interne), la frecvente inalte. Frecventele inalte produc o stimulare mult mai mare a sistemului nervos, in comparatie cu frecventele joase si a filtrului dinamic brevetat și a conducției osoase.

Terapia SOUNSORY are un spectru foarte larg de aplicabilitate in : dificultati de comunicare, tulburari afective si emotionale, dificultati de invatare, tulburari de limbaj (dislexie, disgrafie dispraxie, disfazie, discalculie), deficit de atentie, probleme de memorie, capacitate slaba de concentrare (ADD/ADHD), probleme de somn, tulburari pervasive de dezvoltare (autism, sindrom Asperger, sindrom Rhett, tulburari dezintegrative ale copilariei, afazie-adulti post AVC).

Cei care au urmat programul de Terapie SOUNDSORY® mentioneaza efectele benefice aduse de sesiunile de auditie asupra urmatoarelor dimensiuni:
• Puterea de concentrare, cresterea capacitatii de a sta intr-o activitate
• Capacitatea de invatare, imbunatatire citit/scris/ calcul
• Capacitatea de intelegere si in special ce a cititi / dislexie
• Abilitatea de a comunica/ dezvoltarea si stiularea limbajului
• Imbunataţirea atenţiei
• Abilitatea de a scrie
• Exprimarea orala şi scrisa
• Calitatea vocii – vorbita si cantata
• Echilibru, balans, coordonare, mobilitate motorie, coordonare ochi mana
• Imbunatatirea comportamentului – mai calm, mai deschis, reglarea somnului, reglare emotionala.
Programul terapeutic consta in sesiuni de auditie combinate cu terapie senzoriala/ocupationala.

Numarul si durata sedintelor depind de fiecare problematica in parte.
Se recomanda un program de 40 de sedinte împărțit în două sesiuni ( 20 sedinte de terapie dupa care se efectuaza 3/4 saptamani de pauza), intre 5-7 zile maxim pe saptamana. Dupa care se continua cu urmatoarele 20 de sedinte urmate de 3/4 saptamani pauza. Fiecare sedinta constă in 30 min – pana la o ora de terapie prin ascultare a muzicii cu un program de exerciții opțional. Programul se poate relua de mai mult ori pe an du.pa minim 4 saptamani de pauza
• Dupa finalizarea terapiei SOUNDSORY se recomanda folosirea aparatului FORBRAIN ( 20 de zile a cate 20 min pe sedinte)

Se recomanda copiilor peste 3 ani, adolescentilor, adultilor, varstnicilor si mamelor care urmeaza sa nasca.
RECOMANDARI: pentru ca terapia sa fie cat mai benefica, se recomandă să vă faceți sesiunea apoximativ la aceeași oră în fiecare zi.
• A se evita sa dormiți în timpul ședințelor,
• Evitați să mâncați și să mestecați
• Terapie asociata cu creativitatea : desen, pictură, construire, cărți, puzzle-uri, lego, joc simbolic, exercitii de motricitate,
• Evitați ecranele (cu excepția cazului în care urmați exercițiile sugerate)
!Nu se recomandă utilizarea SOUNDSORY® în următoarele cazuri, boala Parkinson, convulsii cerebrale, spasme musculare cronice, tinitus, boala Meniere.
Terapia dureaza o ora si se efectuaza sub stricta supraveghere a psihologului, in cadrul sedintei terapeutul efectueza terapie combinata: ascultarea activa a programului muzical impreuna cu terapia senzoriala sau ocupationala.
Pt alte detalii va rog sa ma contactati la 0740054037
Psiholog clinician principal Simona Hint – CENTRUL PSIHO-LOGO-MED ORADEA

De ce copilul meu nu vrea sa vorbeasca?

Întârzierile de vorbire și problemele de limbaj sunt atât de frecvente, încât se poate afirma că nu este copil care să nu fi avut de depășit o dificultate din această categorie în mica copilărie.

Până la un punct, dificultățile de limbaj – inclusiv întârzierile de vorbire sunt absolut normale, iar marea majoritate a copiilor le depășesc singuri sau cu ajutor, până la vârsta de doi ani jumătate- trei ani.

Niciun copil nu seamănă cu altul

Aceste întârzieri de limbaj nu sunt semnul unor afecțiuni și nu sunt un motiv de îngrijorare reală, dar verdictul trebuie să vine doar din partea specialiștilor, în urma unor evaluări de ansamblu și a unor analize specifice. Părințiilor îngrijorați de faptul că cel mic este foarte tăcut când colegii lui sunt deja vorbăreți, le spunem două lucruri. Primul este acela că niciun copil nu seamănă cu altul, iar ritmul de dezvoltare este specific pentru fiecare în parte. Al doilea lucru important este că se poate vorbi despre întârzierile de vorbire numai în cadrul unui concept mai larg, care asociază dificultăților de a vorbi, dificultăți de înțelegere, de scriere, de citire, de mimică și interacțiune socială.

Cele mai frecvențe probleme de limbaj ale copiilor sunt cele din categoria tulburărilor de pronunție.

Dacă vocalele vor fi ușor pronunțate, consoanele, oricare dintre ele, pot ridica probleme copiilor. Uneori, cei mici au dificultăți cu o singură consoană, alteori cu mai multe. Insistența părinților de a vorbi corect, stimularea excesivă și presiunea pusă pe copil, mai ales dacă acesta este mic (doi-patru ani) poate să fie una din cauzele pentru care copilul va avea întârzierile de vorbire.

Este esențial ca un părinte să nu-și forțeze deloc copilul în a atinge pragurile de evoluție standard pentru vârsta lui, pentru că efectul poate să fie exact opus. Dar dacă există sentimentul că ceva nu este în bună regulă și pot exista probleme de dezvoltare și întârzieri în dezvoltarea limbajului, opinia și sfatul medicului sunt necesare. În plus, este bine ca înainte de a duce un copil la logoped, pentru corectarea unor probleme de limbaj sau pentru stimularea limbajului, acesta să fie văzut, analizat și, eventual, investigat de un medic pentru a se elimina orice cauză de natură psihică și somatică care ar putea avea ca efect întârzierile de vorbire.

La fel de bine de știut este faptul că sunt multe afecțiuni de la anomali de structură anatomică, până la autism sau alte afecțiuni de natură psiho-somatică pot avea în tabloul lor simptomatic dificultățile de limbaj sau întârzierea limbajului.

Medicul poate stabili eventualele cauze ale retardului verbal.

În funcție de vârsta copilului, întârzierile de limbaj sau absența tentativelor de lalație (gângurelile copilului de sub un an) sunt un semn care trebuie să te trimită cu cel mic la un control. Medicul va evalua capacitatea auditivă a copilului, nivelul de dezvoltare psihică și cognitivă și poate identifica sau nu o cauză organică sau psihică care să explice întârzierea dezvoltării limbajului. Medicul poate stabili eventualele cauze ale retardului verbal. Definitoriu este că un copil cu retard de limbaj, pâna la vârsta de trei ani, folosește un număr redus de cuvinte, le pronunță greșit, nu formează propoziții simple, însă are auzul bun și organele fono-articulatorii normal dezvoltate.

Retardul de limbaj  (întârzierea limbajului) poate fi cauzat de: factori neurogeni (din perioada natală și postnatală), boli cronice îndelungate, boli infecțioase, factori psihogeni – un mediu asocial care nu stimulează vorbirea sau exact opusul, supra­solicitare verbală, mediu bilingv, atitudini brutale, șocuri emoționale sau factori genetici numiți generic “inabilitate verbală”, cu transmitere ereditară pe linie paternă, mai frecventă la băieți).

Retardul verbal se caracterizează printr-o întârziere în dezvoltarea motricității generale (o atitudine statică a capului, a trunchiului și mersul) o motilitate redusă a mâinii (nativă sau prin nestimulare). Deseori, evoluția aparatului fonoarticulator se oprește la lalație, exprimarea de vocalele, cu dificultate severă la consoane, silabele reducându-se la cele de la sfârșitul cuvântului, copilul neputând emite cuvinte întregi inteligibil. Apariția cuvintelor are loc târziu, după doi ani și jumătate, vocabularul este redus, acumularea de cuvinte noi redusă sau absentă. Copilul nu formează propoziții, nu cunoaște semnificația multiplă a cuvintelor și are deficit al motricității fine (buze, limbă, degete). Descrierea reprezintă extrema cea mai severă a retardului verbal și este diagnosticat ca atare de medic.

Întârzierile de vorbire, cum se poate corecta problema?

Diagnosticarea precoce este primul pas care poate contribui la recuperare. Retardul verbal nu înseamnă retard intelectual, dar îl induce prin incapacitatea copilului de a se integra în colectivitatea de copii de aceeași vârstă cu el, iar recuperarea depinde de cauzele care au provocat situația și implică o terapie combinată motorie, psihologică și logopedică. Strategia terapeutică este individualizată și trebuie monitorizată pentru a fi în acord cu nevoile reale ale copilului. Colaborarea deschisă între terapeuți și părinți este obligatorie și necesară.

.

Părinții trebuie să știe că a pune presiune pe un copil are efect exact contrar celui urmărit. Copiii nu trebuie forțați, dar trebuie corectați! Stimularea motricității și dexterității mâinii este esențială pentru stimularea vorbirii, zonele corticale care controlează degetele și limba fiind parțial suprapuse. Una din modalitățile prin care logopedul stimulează și corectează vorbirea este creșterea dexterității îndemnând copilul să realizeze activități de finețe cu mânile.

Cea mai bună recuperare se realizează până la vârsta de patru ani când o parte importantă din abilităţile de comunicare se fixează. Peste această vârstă, recupererea problemelor importante de limbaj este mult mai dificilă.

Sfaturi utile pt parinti:

Mai mult, părinții trebuie să-l încurajeze să privească şi să asculte cu atenţie în timp ce ei vorbesc. Este util să nu-l lași să vorbească dacă nu se înţelege ce spune, ajutându-l cu întrebări simple care să aducă răspunsuri simplificate. Repetă în forma corectă, dar nu-l pune se repete pe el și nici nu-l forța. Nu-l certa dacă greșește și nu-l lăuda când vorbește bine, dar spune-i că a vorbit corect când reușește. Foloseşte – când îi vorbești, propoziţii scurte, simple, nu-l copleşi cu explicații și fraze lungi, exprimă-te cu gestică și mimica adecvată. Folosește poezii, vorbește rar și nu folosi diminutive și arată-i că eşti interesat de ceea ce îţi spune şi păstrează contactul vizual cu el în timp ce vorbiți. Contactul vizual stimulează dialogul.

Psiholog, psihoterapeut, logoped Simona Hint tel:0740054037.Oradea

Ce reprezinta sindromul Asperger?

Sindromul Asperger este o afecţiune neurologică numită după fizicianul vienez, Hans Asperger. Acesta a publicat în anul 1944 o lucrare care a descris un model de comportament la mai mulţi băieţi tineri, care aveau inteligenţă şi dezvoltare lingvistică normale, care însă dovedeau comportamente similare autismului şi deficienţe marcante ale abilităţilor sociale şi de comunicare. În ciuda publicării acestei lucrări în anii 1940, abia în 1994 sindromul Asperger a fost adăugat la DSM IV şi abia în ultimii ani  a fost recunoscut de profesionişti şi părinţi.

Persoanele cu sindrom Asperger pot avea o varietate de caracteristici, iar deficienţa poate varia între uşor şi sever. Persoanele cu sindrom Asperger au deficienţe marcante în ceea ce priveşte abilităţile sociale, au dificultăţi în caz de tranziţie sau schimbare şi preferă asemănarea. Deseori ei au obiceiuri obsesive şi pot fi preocupaţi de un anume subiect de interes. Au mari dificultăţi în a citi indicii non-verbale (limbajul corpului) şi deseori au dificultăţi în a determina în mod corect spaţiul corporal. Deseori suprasensibili la sunete, gusturi, mirosuri şi viziuni, persoanele cu sindrom Asperger pot prefera haine moi, anumite mâncăruri şi pot fi deranjaţi de sunete şi lumini pe care nimeni altcineva nu pare că le aude ori vede. Este important să ne amintim că persoana cu sindrom Asperger percepe lumea foarte diferit. De aceea, multe comportamente care par ciudate sau neobişnuite sunt cauzate de acele diferenţe neurologice şi nu sunt rezultatul nepoliteţii intenţionate sau a proastei purtări, şi cu siguranţă nu sunt rezultatul unei „educaţii neadecvate”.

Prin definiţie, persoanele cu sindrom Asperger au un IQ normal şi mulţi indivizi (deşi nu toţi) au abilităţi excepţionale sau talent într-un anumit domeniu. Din cauza gradului lor ridicat de funcţionalitate şi a naivităţii lor, sunt deseori văzuţi ca fiind excentrici sau ciudaţi şi pot fi uşor victime ale bătăii de joc. În timp ce dezvoltarea lingvistică pare, la suprafaţă, normală, persoanele cu sindrom Asperger au deseori deficienţe de pragmatică şi prozodie. Vocabularele pot fi extraordinar de bogate, unii copii sunând ca nişte „mici profesori”. În orice caz, persoanele cu sindrom Asperger pot fi extrem de literale şi au dificultăţi de folosire a limbii într-un context social.

În acest moment există multe dezbateri referitoare la unde se încadrează exact sindromul Asperger. În prezent este descris ca o deficienţă din spectrul autismului, iar Uta Frith, în cartea sa „AUTISMUL și SINDROMUL ASPERGER”, a descris persoanele cu sindrom Asperger ca „având un pic de autism”. Unii profesionişti consideră că sindrom Asperger este identic cu autismul cu înaltă funcţionare, în timp ce alţii cred că se descrie mai bine ca o dizabilitate non- verbală de învăţare.

Sindromul Asperger împărtăşeşte multe caracteristici cu PDD-NOS (deficienţa de dezvoltare pervasivă, nespecificată altfel), HFA şi NLD şi, deoarece a fost necunoscută până acum câţiva ani, mulţi indivizi ori au primit un diagnostic incorect ori au rămas nediagnosticaţi. De exemplu, nu este deloc rar ca un copil care iniţial a fost diagnosticat cu ADD sau ADHD să fie rediagnosticat cu sindrom Asperger. În plus, unii indivizi care au fost iniţial diagnosticaţi cu HFA sau PDD-NOS acum primesc diagnosticul de sindrom Asperger şi mulţi indivizi au un diagnostic dublu de sindrom Asperger şi autism cu înaltă funcţionare.

Criterii de diagnosticare pentru tulburarea Asperger, conform DSM IV:

1. Deteriorare calitativă în interacţiunea socială, manifestată prin cel puţin două dintre următoarele:
   1. deteriorare marcantă în utilizarea comportamentelor non-verbale multiple cum ar fi privire direct în ochi, expresie facială, posturi corporale şi gesturi de reglare a interacţiunii sociale;
   2. nereuşita de a dezvolta relaţii de prietenie corespunzătoare nivelului de
   dezvoltare;
   3. lipsa de dorinţă spontană de a împărtăşi bucuriile, interesele sau reuşitele cu alţi oameni (de ex. prin lipsa de a arăta, aduce sau indica obiecte de interes altor oameni);
   4. lipsa reciprocităţii sociale sau emoţionale.

1. B. Modele comportamentale, interese şi activităţi repetitive şi stereotipe restrânse, manifestate prin cel puţin una din următoarele:
   preocupare acerbă pentru unul sau mai multe modele de interes stereotipe sau restrânse, care este anormal fie prin intensitate, fie prin obiectiv;
   2. ataşare aparent inflexibilă la rutine sau ritualuri specifice, nefuncţionale;
   3. manierisme motrice stereotipe şi repetitive (de ex. bătaie sau răsucire a
   mâinii sau a degetului sau mişcări complexe din întreg corpul);
   4. preocupare insistentă cu părţi ale obiectelor.

1. Perturbarea cauzează deteriorare clinică semnificativă în ceea ce priveşte zonele sociale, ocupaţionale, etc. de funcţionare
2. Nu există întârziere clinică semnificativă în ceea ce priveşte limbajul (de ex. cuvinte singulare folosite până la vârsta de 2 ani, fraze comunicative folosite până la vârsta de 3 ani).
3. Nu există întârziere clinică semnificativă în ceea ce priveşte dezvoltarea cognitivă sau dezvoltarea abilităţilor auto-ajutătoare corespunzătoare vârstei,
   comportamentul adaptiv (altul decât interacţiunea socială) şi curiozitatea despre mediul înconjurător în timpul copilăriei.
4. Criteriile nu sunt îndeplinite pentru alte dizabilităţi specifice de dezvoltare sau schizofreni

Sindromul Asperger, în viziunea lui Lois Freisleben-Cook

Sindromul Asperger este un termen folosit atunci când un copil sau adult are unele trăsături de autism, însă poate să nu aibă întreaga gamă clinică. Există unele dezacorduri despre locul în care se potriveşte în spectrul PDD. Unii oameni cu sindrom Asperger au foarte mult succes şi până recent nu au fost diagnosticaţi cu altceva decât că erau excentrici, absenţi, neadaptaţi din punct de vedere social şi un pic ciudaţi din punct de vedere fizic.

Deşi criteriile nu afirmă că ar exista o întârziere semnificativă în dezvoltarea limbajului, ceea ce puteţi vedea este o modalitate „diferită” de folosire a limbii. Un copil poate avea un vocabular nemaipomenit şi chiar să demonstreze hiperlexie, dar să nu înţeleagă cu adevărat nuanţele limbii şi să aibă dificultăţi cu pragmatica lingvistică. Pragmatica socială de asemenea tinde să fie slabă, făcând persoana să pară că funcţionează pe alt sistem. Dispraxia motrice poate fi reflectată într-o tendinţă de a fi neîndemânatic.

În interacţiunea socială, mulţi oameni cu sindromul Asperger demonstrează evitarea privirii fixe şi pot chiar să se întoarcă în partea cealaltă atunci când salută pe cineva. Copiii pe care i-am cunoscut îşi doresc interacţiune cu alţii, însă au dificultăţi în a ştii cum trebuie să procedeze. Ei sunt, în orice caz, mai apţi să înveţe abilităţi sociale decât suntem eu sau dumneavoastră apţi să învăţăm să cântăm la pian.

Există impresia generală că sindromul Asperger aduce cu sine o inteligenţă superioară şi o tendinţă de a deveni foarte interesat şi preocupat de un anumit subiect. Deseori această preocupare duce la o carieră specifică, în care adultul are foarte mult succes. La vârste mai tinere, copilul poate fi mai rigid şi mai reticent în ceea ce priveşte schimbările sau adoptarea de rutine. Aceasta poate duce la ideea că este vorba de OCD, însă nu este acelaşi fenomen.

Multe din slăbiciuni pot fi remediate cu tipuri specifice de terapie, îndreptată spre învăţarea de abilităţi sociale şi pragmatice. Anxietatea care duce la o rigiditate semnificativă poate fi de asemenea tratată medical. Deşi este mai dificil, adulţii cu sindromul Asperger pot avea relaţii, familii, vieţi fericite şi productive.

Ce este ADHD- tulburare hiperckinetica cu deficit atentional?

ADHD este o tulburare care presupune un dezechilibru în chimia și anatomia creierului, cu o importantă determinare genetică, dar care poate fi influențată educațional, caracterizată printr-un nivel de dezvoltare necorespunzător vârstei în ceea ce privește atenţia (concentrare, distractibilitate), activitatea motorie şi impulsivitatea, simptome care pot să apară în orice combinaţie, la şcoală, acasă şi în alte situaţii sociale. ADHD poate fi diagnosticată atunci când: • copilul este neatent, face greșeli din neatenție, este dezorganizat și uituc, nu-și duce până la capăt activitățile; • copilul vorbește prea mult, răspunde neîntrebat, răspunde înainte de a se fi încheiat întrebarea; • copilul se mișcă tot timpul, nu-și poate aștepta rândul, parcă ar avea “un motoraș”. Pentru ca diagnosticul de ADHD să fie îndeplinit este nevoie ca: • manifestările să apară cu o intensitate și o frecvență crescută comparativ cu copiii cu acelați nivel de dezvoltare; • manifestările să fi fost prezente înainte de vârsta de 7 ani și pentru o perioadă de timp suficient de mare; • manifestările să apară în cel puțin două domenii de activitate ale copilului (acasă, școală, parc, petrecerile cu alți copii, afterschool etc.); • manifestările îi produc copilului o afectare semnificativă a funcționării sociale (relații cu cei de-o vârstă, progrese la școală, relații în familie). ADHD poate afecta copiii de toate vârstele, poate evolua cronic și la vârsta adultă, schimbând semnificativ modul de viață al copilului sau adolescentului prin influențarea relațiilor sociale și performanțelor academice. ADHD poate asocia la adolescent sau la adultul tânăr scăderea stimei de sine, depresie, consumul de substanțe și delincvență. Este foarte important deci ca ADHD să fie diagnosticat devreme și să se instituie cât mai curând modalitățile de intervenție – terapie medicamentoasă, terapie psihologică comportamentală. Implicarea familiei și a educatorilor în echipa terapeutică este indicată pentru succesul intervenției. ADHD poate fi o tulburare care asociază doar simptome de inatenție, doar simptome de hiperactivitate/impulsivitate sau poate asocia, combinat, și simptome de inatenție, impulsivitate și hiperactivitate. mai multe informatii puteti gasi pe http://www.adhd.ro