TERAPIA SOUNDSORY

TERAPIA SOUNDSORY® este un sistem de educare a procesului de ascultare prin stimulare auditivă neorosenzorială care permite captarea, decodarea, înregistrarea și transmiterea de informații de la și către diferite structuri ale creierului simultan prin sistemele vestibulare și auditive implicate în funcția motorie, memorie, atenție și emoție.
Muzica folosita este alcatuita in special din concertele pentru vioara ale lui Mozart, muzica gregoriana si valsuri, la care se adauga efectul castilor special concepute. Acest efect este dat de contrastul de frecventa care determina contractia si relaxarea aleatoare a muschilor urechii interne. Acest contrast se face prin trecerea brusca de la frecvente joase (care nu necesita un efort special din partea urechii interne), la frecvente inalte. Frecventele inalte produc o stimulare mult mai mare a sistemului nervos, in comparatie cu frecventele joase si a filtrului dinamic brevetat și a conducției osoase.

Terapia SOUNSORY are un spectru foarte larg de aplicabilitate in : dificultati de comunicare, tulburari afective si emotionale, dificultati de invatare, tulburari de limbaj (dislexie, disgrafie dispraxie, disfazie, discalculie), deficit de atentie, probleme de memorie, capacitate slaba de concentrare (ADD/ADHD), probleme de somn, tulburari pervasive de dezvoltare (autism, sindrom Asperger, sindrom Rhett, tulburari dezintegrative ale copilariei, afazie-adulti post AVC).

Cei care au urmat programul de Terapie SOUNDSORY® mentioneaza efectele benefice aduse de sesiunile de auditie asupra urmatoarelor dimensiuni:
• Puterea de concentrare, cresterea capacitatii de a sta intr-o activitate
• Capacitatea de invatare, imbunatatire citit/scris/ calcul
• Capacitatea de intelegere si in special ce a cititi / dislexie
• Abilitatea de a comunica/ dezvoltarea si stiularea limbajului
• Imbunataţirea atenţiei
• Abilitatea de a scrie
• Exprimarea orala şi scrisa
• Calitatea vocii – vorbita si cantata
• Echilibru, balans, coordonare, mobilitate motorie, coordonare ochi mana
• Imbunatatirea comportamentului – mai calm, mai deschis, reglarea somnului, reglare emotionala.
Programul terapeutic consta in sesiuni de auditie combinate cu terapie senzoriala/ocupationala.

Numarul si durata sedintelor depind de fiecare problematica in parte.
Se recomanda un program de 40 de sedinte împărțit în două sesiuni ( 20 sedinte de terapie dupa care se efectuaza 3/4 saptamani de pauza), intre 5-7 zile maxim pe saptamana. Dupa care se continua cu urmatoarele 20 de sedinte urmate de 3/4 saptamani pauza. Fiecare sedinta constă in 30 min – pana la o ora de terapie prin ascultare a muzicii cu un program de exerciții opțional. Programul se poate relua de mai mult ori pe an du.pa minim 4 saptamani de pauza
• Dupa finalizarea terapiei SOUNDSORY se recomanda folosirea aparatului FORBRAIN ( 20 de zile a cate 20 min pe sedinte)

Se recomanda copiilor peste 3 ani, adolescentilor, adultilor, varstnicilor si mamelor care urmeaza sa nasca.
RECOMANDARI: pentru ca terapia sa fie cat mai benefica, se recomandă să vă faceți sesiunea apoximativ la aceeași oră în fiecare zi.
• A se evita sa dormiți în timpul ședințelor,
• Evitați să mâncați și să mestecați
• Terapie asociata cu creativitatea : desen, pictură, construire, cărți, puzzle-uri, lego, joc simbolic, exercitii de motricitate,
• Evitați ecranele (cu excepția cazului în care urmați exercițiile sugerate)
!Nu se recomandă utilizarea SOUNDSORY® în următoarele cazuri, boala Parkinson, convulsii cerebrale, spasme musculare cronice, tinitus, boala Meniere.
Terapia dureaza o ora si se efectuaza sub stricta supraveghere a psihologului, in cadrul sedintei terapeutul efectueza terapie combinata: ascultarea activa a programului muzical impreuna cu terapia senzoriala sau ocupationala.
Pt alte detalii va rog sa ma contactati la 0740054037
Psiholog clinician principal Simona Hint – CENTRUL PSIHO-LOGO-MED ORADEA

De ce copilul meu nu vrea sa vorbeasca?

Întârzierile de vorbire și problemele de limbaj sunt atât de frecvente, încât se poate afirma că nu este copil care să nu fi avut de depășit o dificultate din această categorie în mica copilărie.

Până la un punct, dificultățile de limbaj – inclusiv întârzierile de vorbire sunt absolut normale, iar marea majoritate a copiilor le depășesc singuri sau cu ajutor, până la vârsta de doi ani jumătate- trei ani.

Niciun copil nu seamănă cu altul

Aceste întârzieri de limbaj nu sunt semnul unor afecțiuni și nu sunt un motiv de îngrijorare reală, dar verdictul trebuie să vine doar din partea specialiștilor, în urma unor evaluări de ansamblu și a unor analize specifice. Părințiilor îngrijorați de faptul că cel mic este foarte tăcut când colegii lui sunt deja vorbăreți, le spunem două lucruri. Primul este acela că niciun copil nu seamănă cu altul, iar ritmul de dezvoltare este specific pentru fiecare în parte. Al doilea lucru important este că se poate vorbi despre întârzierile de vorbire numai în cadrul unui concept mai larg, care asociază dificultăților de a vorbi, dificultăți de înțelegere, de scriere, de citire, de mimică și interacțiune socială.

Cele mai frecvențe probleme de limbaj ale copiilor sunt cele din categoria tulburărilor de pronunție.

Dacă vocalele vor fi ușor pronunțate, consoanele, oricare dintre ele, pot ridica probleme copiilor. Uneori, cei mici au dificultăți cu o singură consoană, alteori cu mai multe. Insistența părinților de a vorbi corect, stimularea excesivă și presiunea pusă pe copil, mai ales dacă acesta este mic (doi-patru ani) poate să fie una din cauzele pentru care copilul va avea întârzierile de vorbire.

Este esențial ca un părinte să nu-și forțeze deloc copilul în a atinge pragurile de evoluție standard pentru vârsta lui, pentru că efectul poate să fie exact opus. Dar dacă există sentimentul că ceva nu este în bună regulă și pot exista probleme de dezvoltare și întârzieri în dezvoltarea limbajului, opinia și sfatul medicului sunt necesare. În plus, este bine ca înainte de a duce un copil la logoped, pentru corectarea unor probleme de limbaj sau pentru stimularea limbajului, acesta să fie văzut, analizat și, eventual, investigat de un medic pentru a se elimina orice cauză de natură psihică și somatică care ar putea avea ca efect întârzierile de vorbire.

La fel de bine de știut este faptul că sunt multe afecțiuni de la anomali de structură anatomică, până la autism sau alte afecțiuni de natură psiho-somatică pot avea în tabloul lor simptomatic dificultățile de limbaj sau întârzierea limbajului.

Medicul poate stabili eventualele cauze ale retardului verbal.

În funcție de vârsta copilului, întârzierile de limbaj sau absența tentativelor de lalație (gângurelile copilului de sub un an) sunt un semn care trebuie să te trimită cu cel mic la un control. Medicul va evalua capacitatea auditivă a copilului, nivelul de dezvoltare psihică și cognitivă și poate identifica sau nu o cauză organică sau psihică care să explice întârzierea dezvoltării limbajului. Medicul poate stabili eventualele cauze ale retardului verbal. Definitoriu este că un copil cu retard de limbaj, pâna la vârsta de trei ani, folosește un număr redus de cuvinte, le pronunță greșit, nu formează propoziții simple, însă are auzul bun și organele fono-articulatorii normal dezvoltate.

Retardul de limbaj  (întârzierea limbajului) poate fi cauzat de: factori neurogeni (din perioada natală și postnatală), boli cronice îndelungate, boli infecțioase, factori psihogeni – un mediu asocial care nu stimulează vorbirea sau exact opusul, supra­solicitare verbală, mediu bilingv, atitudini brutale, șocuri emoționale sau factori genetici numiți generic “inabilitate verbală”, cu transmitere ereditară pe linie paternă, mai frecventă la băieți).

Retardul verbal se caracterizează printr-o întârziere în dezvoltarea motricității generale (o atitudine statică a capului, a trunchiului și mersul) o motilitate redusă a mâinii (nativă sau prin nestimulare). Deseori, evoluția aparatului fonoarticulator se oprește la lalație, exprimarea de vocalele, cu dificultate severă la consoane, silabele reducându-se la cele de la sfârșitul cuvântului, copilul neputând emite cuvinte întregi inteligibil. Apariția cuvintelor are loc târziu, după doi ani și jumătate, vocabularul este redus, acumularea de cuvinte noi redusă sau absentă. Copilul nu formează propoziții, nu cunoaște semnificația multiplă a cuvintelor și are deficit al motricității fine (buze, limbă, degete). Descrierea reprezintă extrema cea mai severă a retardului verbal și este diagnosticat ca atare de medic.

Întârzierile de vorbire, cum se poate corecta problema?

Diagnosticarea precoce este primul pas care poate contribui la recuperare. Retardul verbal nu înseamnă retard intelectual, dar îl induce prin incapacitatea copilului de a se integra în colectivitatea de copii de aceeași vârstă cu el, iar recuperarea depinde de cauzele care au provocat situația și implică o terapie combinată motorie, psihologică și logopedică. Strategia terapeutică este individualizată și trebuie monitorizată pentru a fi în acord cu nevoile reale ale copilului. Colaborarea deschisă între terapeuți și părinți este obligatorie și necesară.

.

Părinții trebuie să știe că a pune presiune pe un copil are efect exact contrar celui urmărit. Copiii nu trebuie forțați, dar trebuie corectați! Stimularea motricității și dexterității mâinii este esențială pentru stimularea vorbirii, zonele corticale care controlează degetele și limba fiind parțial suprapuse. Una din modalitățile prin care logopedul stimulează și corectează vorbirea este creșterea dexterității îndemnând copilul să realizeze activități de finețe cu mânile.

Cea mai bună recuperare se realizează până la vârsta de patru ani când o parte importantă din abilităţile de comunicare se fixează. Peste această vârstă, recupererea problemelor importante de limbaj este mult mai dificilă.

Sfaturi utile pt parinti:

Mai mult, părinții trebuie să-l încurajeze să privească şi să asculte cu atenţie în timp ce ei vorbesc. Este util să nu-l lași să vorbească dacă nu se înţelege ce spune, ajutându-l cu întrebări simple care să aducă răspunsuri simplificate. Repetă în forma corectă, dar nu-l pune se repete pe el și nici nu-l forța. Nu-l certa dacă greșește și nu-l lăuda când vorbește bine, dar spune-i că a vorbit corect când reușește. Foloseşte – când îi vorbești, propoziţii scurte, simple, nu-l copleşi cu explicații și fraze lungi, exprimă-te cu gestică și mimica adecvată. Folosește poezii, vorbește rar și nu folosi diminutive și arată-i că eşti interesat de ceea ce îţi spune şi păstrează contactul vizual cu el în timp ce vorbiți. Contactul vizual stimulează dialogul.

Psiholog, psihoterapeut, logoped Simona Hint tel:0740054037.Oradea

Ce este ADHD- tulburare hiperckinetica cu deficit atentional?

ADHD este o tulburare care presupune un dezechilibru în chimia și anatomia creierului, cu o importantă determinare genetică, dar care poate fi influențată educațional, caracterizată printr-un nivel de dezvoltare necorespunzător vârstei în ceea ce privește atenţia (concentrare, distractibilitate), activitatea motorie şi impulsivitatea, simptome care pot să apară în orice combinaţie, la şcoală, acasă şi în alte situaţii sociale. ADHD poate fi diagnosticată atunci când: • copilul este neatent, face greșeli din neatenție, este dezorganizat și uituc, nu-și duce până la capăt activitățile; • copilul vorbește prea mult, răspunde neîntrebat, răspunde înainte de a se fi încheiat întrebarea; • copilul se mișcă tot timpul, nu-și poate aștepta rândul, parcă ar avea “un motoraș”. Pentru ca diagnosticul de ADHD să fie îndeplinit este nevoie ca: • manifestările să apară cu o intensitate și o frecvență crescută comparativ cu copiii cu acelați nivel de dezvoltare; • manifestările să fi fost prezente înainte de vârsta de 7 ani și pentru o perioadă de timp suficient de mare; • manifestările să apară în cel puțin două domenii de activitate ale copilului (acasă, școală, parc, petrecerile cu alți copii, afterschool etc.); • manifestările îi produc copilului o afectare semnificativă a funcționării sociale (relații cu cei de-o vârstă, progrese la școală, relații în familie). ADHD poate afecta copiii de toate vârstele, poate evolua cronic și la vârsta adultă, schimbând semnificativ modul de viață al copilului sau adolescentului prin influențarea relațiilor sociale și performanțelor academice. ADHD poate asocia la adolescent sau la adultul tânăr scăderea stimei de sine, depresie, consumul de substanțe și delincvență. Este foarte important deci ca ADHD să fie diagnosticat devreme și să se instituie cât mai curând modalitățile de intervenție – terapie medicamentoasă, terapie psihologică comportamentală. Implicarea familiei și a educatorilor în echipa terapeutică este indicată pentru succesul intervenției. ADHD poate fi o tulburare care asociază doar simptome de inatenție, doar simptome de hiperactivitate/impulsivitate sau poate asocia, combinat, și simptome de inatenție, impulsivitate și hiperactivitate. mai multe informatii puteti gasi pe http://www.adhd.ro