Discalculia , cum o depistam.

Discalculia este o tulburare de dezvoltare specifică ce privește calculul matematic și raționamentul logico-matematic. Alături de dislexie și disgrafie, care se manifestă prin dificultăți în învățarea cititului și a scrisului ortografic, intră în categoria dificultăților de învățare. Copiii cu discalculie nu sunt în măsură să utilizeze sau să recunoască cifre, să efectueze calcule simple, de bază (ex. 8-2) dar asta nu înseamnă că au o problemă intelectuală.

Cauze
Cauzele sunt complexe și adesea legate de mai mulți factori. Unii specialiști consideră că tulburarea de învățare nu este o boală, ci o modalitate specială de prelucrare a informației datorată dezvoltării și funcționării diferite a sistemului nervos central. Disfuncția neurologică poate fi cauzată de factori nocivi din timpul sarcinii, naşterea prematură, complicaţiile din timpul naşterii sau diferite traume şi boli care afectează sistemul nervos central în perioada copilăriei mici. Fiecare este diferit, cu simptome diferite şi trebuie susţinut să se dezvolte într-un mod personalizat.

Semne de avertizare
Mai multe comportamente te pot avertiza și sugera discalculia. Îi este greu mai ales să învețe la matematică, să raționeze sau să-și susțină raționamentul, respinge anumite activități școlare, dar și în viața de zi cu zi are dificultăți în a înțelege anumite chestiuni legate de timp și spațiu. Câteva exemple care te pot alerta:
• Dificultăți în probleme cotidiene: numărarea banilor sau citirea orei
• Confuzie între semnele matematice: +, -, x și ÷
• Dificultăți în înțelegerea conceptului de timp și estimarea timpului care a trecut, a noțiunii de mai devreme sau mai târziu
• Dificultate în estimarea dimensiunii aproximatice a unui obiect di apropiere sau a unei distanțe
• Incapacitatea de a citi numere alcătuite mai multe cifre sau repetarea lor în ordine inversă (67 în loc de 76)
• Dificultatea în a ține scorul în timpul unui joc
• Scrierea „400903“  în loc de „493“
• Numără din zece în zece dacă i se cere să numere de la 60 în sus (60, 70, 80, 90…)

Gradele discalculiei
Tulburările nu sunt aceleași pentru fiecare copil, diferă de funcția care este perturbață sau de stadiul de dezvoltare. Cercetatorii din acest domeniu au identificat 6 tipuri de discalculie:
1. Discalculie verbală – Dificultate în denumirea cantităților matematice, a numerelor, a termenilor, a simbolurilor și a relațiilor matematice
2. Discalculie practognostică – Dificultate în a enumera, a compara, a manipula cantitățile matematice simbolice
3. Discalculia lexicală – Dificultate în citirea semnelor și simbolurilor matematice
4. Discalculia grafică – Deficiență în scrierea semnelor și simbolurilor matematice
5. Disacalculia ideognostică – Dificultate în a face operații mentale și în a înțelege unele concepte matematice
6. Discalculia operațională – Dificultate în execuția operațiilor metamatice, de calcul numeric, de rezolvare de exerciții și probleme, chiar daca sunt insușiți anumiți algoritmi matematici.

Diagnosticarea
Dacă cel mic pare că are o tulburare de învățare, mai întâi e indicat să consultați un oftalmolog sau orelist pentru a te asigura că nu are afecțiuni oftalmologice sau auditive și apoi un specialist în astfel de tulburări. Deşi simptomele de dificultate în calcul pot apărea încă de la grădiniţă sau din clasa I-a, discalculia este rar diagnosticată înainte de sfârșitul clasei a I-a, deoarece până la această dată instruirea matematică oficială nu a avut de regulă loc în cele mai multe şcoli. Ea devine de regulă evidentă în cursul clasei a II-a sau a IlI-a.

Tratarea
Terapeutul va face diagnosticarea și evaluarea, în funcție de tipul și severitatea disfuncției perioada de tratament este variabilă. Tratamentul nu este unul specific, se va recomanda probabil instruirea individuală și stabilirea unui program adecvat de învățare. Este necesar și sprijinul afectiv, mai ales că o astfel de tulburare nu are legătură cu inteligența copilului. Ar fi de preferat ca și învățătorul să va susțină, să-i acorde mai mult timp pentru efectuarea exercițiilor să nu fie ignorat, neglijat, privi diferit față de colegii lui. Dacă nu este urmat planul terapeutic, copilul va avea de suferit atât din punct de vedere emoțional cât mai ales intelectual. Va avea o încredere scăzută în forţele proprii, va dezvolta complexe de inferioritate, va avea probleme de socializare şi ca adult poate deveni anxios, depresiv şi neîmplinit.

Tulburarile de vorbire la copil – Dislalia

  Dislalia este tulburarea de pronuntie ( de articulare ) provocata de afectiuni organice sau functionale ale organelor periferice ale vorbirii si care consta in imposibilitatea emiterii corecte a unuia sau mai multor sunete ( combinatii de sunete ).

La copilul antepreşcolar, este de natură fiziologică, ca urmare a nedezvoltării suficiente a aparatului fonoarticulator şi a sistemelor cerebrale implicate în actul vorbirii. Sunetele nu sunt toate la fel de afectate. Cele mai frecvent afecate sunt cele care apar mai târziu în vorbirea copiilor: vibranta r, africantele c,g,t şi siflantele s, z, şuerătoarele s, j, consoanele b, d, t, m, n, dintre vocale a, e, u.

Frecvenţa dislaliei: Datele din literatura de specialitate cu privire la frecvenţa dislaliilor diferă de la autor la autor, nu numai de specificul limbii, dar şi în funcţie de exigenţa celui care diagnostichează. Astfel, Sheridan este de părere că la vârsta de 5 ani dislaliile sunt în proporţie de 26% la fete şi 34% la băieţi, iar la opt ani 15% la fete şi 16% la băieţi.

Cauze specifice:

• imitarea unor persoane cu o pronunţie deficitară.
• metode nefavorabile de educaţie, care nu duc la stimularea vorbirii.
• încurajarea copilului preşcolar pentru pronunţia peltică pentru amuzament.
• implantarea defectuoasă a dinţilor.
• diferite anomalii ale aparatului bucal.
• deficienţe cerebrale.
• insuficienţa dezvoltării psihice.
• hipoacuzie.
• slaba dezvoltare a auzului fonematic.
• progenia şi pragmatismul.

CLASIFICAREA DISLALIILOR

Din punct de vedere simptomatologic:

• dislalie simplă (monomorfă) – tulburările se manifestă sub o formă uşoară, la nivelul unor sunete izolate sau la familia unor sunete (siflante, şuerătoare) şi la acele sunete care se pronunţă mai târziu în ontogeneză, presupunând o coordonare fină a aparatului fonoarticulator.
• dislalie polimorfă – când tulburările se extind asupra majorităţii sunetelor. Vorbirea devine mai greu accesibilă pentru interlocutor, iar în exprimarea gândurilor dislalicului întâmpină dificultăţi. În formele mai grave, se extind asupra înţelegerii vorbirii.
• dislalie fenerală (totală) când tulburările se extind asupra majorităţii sunetelor. Sunt afectate toate sunetele.

După criteriul etiologic

• dislalie mecanică (disglosie) – malformaţii ale organelor periferice ale vorbirii.
• dislalie functionala motorie – apare în urma dificultăţilor motorii ale organelor fonoarticulatoare. La copiii neîndemânatici, cu întârzieri în dezvoltarea motorie.
• dislalie functionala senzorială – pe baza unor deficienţe la nivelul mecanismelor senzitive (auzul fonematic sau insuficienţe ale analizei şi sintezei).

După criteriul timpului de apariţie:

• dislalie congenitală.
• dislalie dobândită.

După raportul dominanţei dislaliei în raport cu alte tulburări

• dislalie primară.
• dislalie secundară.

Din punct de vedere al fonemului afectat, primesc denumirea din limba greacă a fonemului afectat + sufixul ism în cazul omisiunilor, în cazul înlocuirilor se adaugă şi prefixul para:

• b – betacism – parabetacism.
• c – capacism –paracapacism.
• d – deltacism – paradeltacism.
• g – gamacism – paragamacism.
• n – nutacism – paranutacism.
• m – mutacism – paramultacism.
• s – sigmatism – parasigmatism .
• h – hamacism – parahamacism.
• t – tetacism – paratetacism.

Cele mai frecvente dislalii sunt sigmatismul şi parasigmatismul – pentru grupa şuierătoarelor şi siflantelor. Pentru evaluari logopedice ne puteti contacta. Psiholog-logoped Simona Hint  tel : 0740054037 Oradea

Ce este terapia logopedica- la copii

Terapia logopedica de prevenire si recuperare.Punctul de pornire în ambele cazuri este o examinare logopedică complexă care cuprinde ariile limbajului, percepţiei, atenţiei, memoriei, motricităţii, schemei corporale, orientării în spaţiu şi timp, capacităţilor intelectuale, personalitatea şi comportamentul copilului. În cazul copiilor cu tulburări de învăţare examinarea logopedică se completează cu examinarea citirii, scrierii, a capacităţii de calcul, motivaţia şi strategiile de învăţare ale copilului.

Dupa o evaluarea a limbajului si a comunicarii se intocmeste un plan re interventie terapeutica ;cu scopuri si obiective,mijloace,metode,procedee pentru a se ajunge la o prognoza cat mai apropiata de realitate.

Se urmareste identificarea factorilor care au dus la distorsiuni sau dezordini verbale si se incearca inlaturarea acestora.

Daca interventia este precoce si se constata ca factori importanti :dezinteresul,necunoasterea,lipsa de timp,tendinta de a nu prezenta fapte care ar putea invinovati,atunci acestea pot fi suplinite printr-o activitate interdisciplinara intre familie si specialisti.

Datorita interventiei logopedice se poat evita instalarea frustrarii fata de semenii sai,iar stima de sine nu are de suferit.

Interventia logopedica se bazeaza pe un program riguros ,permite o stimulare eficienta a dezvoltarii limbajului,achizitiile sunt mai corecte si mai rapide datorita stimularii activitatii sistemului nervos central,a dezvoltarii organelor fonoarticulatorii.

Astfel se evita invatarea verbala gresita si se creeaza posibilitatea relationarii cu cei din jur.

Tulburarile de limbaj aparute au tendinta de a se consolida daca nu se intervine logopedic,insa printr-o interventie efectuata inaintea stabilizarii se ajunge la recuperarea limbajului cat si la cresterea apetitului pentru vorbire.

Daca limbajul este corectat,structurile de personalitate evolueaza armonios,are loc o stimulare a intregii activitati psihice,atat prin materialul verbal utilizat cat si prin solicitarea copilului de a se exprima liber.

Atunci cand se intervine mai tarziu in recuperarea verbala,modelele de interventie se adapteaza varstei copilului.Interventia nu trebuie redusa decat asupra copilului ci intregul mediu inconjurator al copilului este implicat.

Acestia vor fii informati asupra modelului de lucru,asupra cauzelor care au dus la acest deficit verbal,la sansele pe care le are copilul pentru a ajunge la o recuperare completa.

Ei pot devenii un sprijin complet pentru sustinerea programului de interventie logopedic.

Interventia logopedica porneste de la stadiile naturale ale dezvoltarii limbajului astfel se ajunge la achizitia corecta si continua a limbajului,la corectarea tulburarilor de limbaj si la stabilirea interactiunii cu cei din jur.

Calitatea interventiei logopedice se poate aprecia nu numai dupa cantitatea vocabularului activ si pasiv ci si asupra calitatii dezvoltarii functiei psihice .

Cand parametrii de dezvoltare normala sunt atinsi comunicarea prin limbaj se realizeaza  daca se pune accent si pe latura semantica,cognitiva .

Psiholog-psihoterapeut-logoped Oradea, Simona  Hint tel :0740054037

Sfaturi pentru parintii cu copii balbaiti

• Atunci cand discutati cu copilul vorbiti rar si calm, cu pauze dese (oferiti-i un exemplu de comunicare verbala) si lasati-l pe cel mic sa termine ce are de spus, fara a-l intrerupe si fara a-i completa fraza. Concentrati-va asupra a ceea ce spune si nu asupra modului in care vorbeste.

• Mentineti un contact vizual normal cu copilul in timp ce acesta vorbeste si ascultati-l cu atentie. Utilizati expresiile fetei si limbajul non-verbal pentru a-l face sa inteleaga ca ascultati si va intereseaza ceea ce spune si nu modul in care o spune.

• Acordati copilului tot sprijinul necesar, incurajati-l si felicitati-l atunci cand sunteti multumit de el.

• Nu-l intrebati prea multe; copilul vorbeste mai degajat atunci cand isi exprima propriile idei. In loc de intrebari puteti comenta ceea ce va povesteste.

• Acordati cateva momente copilului in exclusivitate, pentur a discuta despre balbaiala ca despre un lucru obisnuit, banal, de care nu trebuie sa-i fie rusine sau frica.

• Creati o atmosfera relaxanta si calma acasa; evitati influentele emotionale negative.

• Invatati-i pe ceilalti membri ai familiei cum sa vorbeasca cu copilul (calm, cu pauze si fara intreruperi) si nu-i lasati pe frati sa-l tachineze sau sa-l forteze sa vorbeasca corect.

• Evitati activitatile care obosesc sau excita copilul in mod exagerat, chiar daca este vorba de activitati care ii fac placere.

• Scadeti nivelul exigentelor pentru copilul balbait, chiar daca acesta devine capricios sau fratii sunt gelosi pe el.

Logoped Simona Hint   Tel:0740054037

Informații și recomandări pentru familie și prietenii persoanelor cu afazie

• Vorbiți rar, pronunțați cuvintele clar și repetați mesajul dacă pacientul nu-l înțelege.

• Utilizați cuvinte uzuale și propoziții scurte, la obiect.

• Vorbiți tare, fără să țipați însă.

• Priviți-l în ochi, încurajați-l să vă privească buzele în timp ce îi vorbiți, labiolexia reprezentând un sprijin în decodarea mesajului.

• Comunicați cu pacientul într-un cadru liniștit, evitând zgomotele și alți factori perturbatori, deoarece capacitatea de concentrare a pacientului și rezistența lui la efort sunt limitate, mai ales în primele luni de la accidentul vascular cerebral.

• Folosiți gesturi elocvente pentru a facilita înțelegerea (de exemplu, pentru a scrie faceți și un gest cu mâna imitând scrisul).

• Facilitați comunicarea prin utilizarea de imagini, cuvinte scrise, indicați obiectele la care vă referiți și puneți și la îndemâna pacientului creion și hârtie.

• Acordați timp pacientului să răspundă, nu vorbiți în locul lui și nu-l întrerupeți atunci când acesta se străduiește să comunice și își găsește cu greutate cuvintele.

• Rețineți că pacienții cu afazie sunt de cele mai multe ori impulsivi, au o capacitate de autocontrol redusă, capacitate de concentrare limitată, obosesc repede și au nevoie de intervale lungi de odihnă alternate cu cele de stimulare verbală.

• Fiți conștient de faptul că pacienții cu afazie pot prezenta un simptom numit perseverare care se manifestă prin tendința de a repeta un cuvânt, o silabă sau un gest când acesta nu mai este funcțional. Pacientul pare a avea o fixație, pare blocat pe un anumit cuvânt, deși i se cere să spună altceva. O pauză scurtă, de câteva minute, sau schimbarea temei de discuție sunt eficiente în combaterea perseverării.

• Rețineți că pacienții au o condiție instabilă, au zile bune și zile rele. Astfel, ei pot înregistra progrese semnificative, pentru ca blocajele să apară în cazul unei îmbolnăviri, a trăirii unor emoții intense, a oboselii sau suprasolicitării. Poate apărea și regresul dacă nu se respectă orele de somn, nu se exersează suficient în afara ședințelor de logopedie sau se întrerup prematur exercițiile de recuperare.

• Bucurați-vă de fiecare progres obținut.

• Evitați să răsfățați pacientul sau să-l supraprotejați! Nu faceți în locul lui nimic din ceea ce poate face singur!

• Explicați-i pacientului în termeni simpli, însoțiți de gesturi elocvente, că dificultățile curente sunt provocate de o boală care îi limitează posibilitățile de comunicare, dar că el este la fel de inteligent ca înainte.

• Aveți multă răbdare și încredere că pacientul se va recupera, manifestați o atitudine cât mai pozitivă în prezența lui și evitați folosirea unor termeni negativiști și victimizanți.

Logoped Simona Hint tel 0740054037

Terapia logopedică pentru pacienții cu afazie

Terapia logopedică pentru pacienții cu afazie are un caracter stimulativ și trebuie să înceapă imediat ce pacientul este apreciat de către medicul neurolog ca fiind stabil și apt de efort – de obicei a doua zi sau la câteva zile după accidentul vascular cerebral. Pentru rezultate optime, pacienții cu afazie necesită stimulare sistematică zilnică, dimineața și după-amiaza cu pauze mari între ședințe de 40-50 minute, precum și pauze de câteva secunde în timpul ședințelor, între exerciții. Cercetările au concluzionat că sprijinul acordat de familie pentru recuperarea pacienților este deosebit de valoros, mai ales când se beneficiază și de coordonarea unui logoped specializat pe recuperarea sistematică a limbajului la pacienții cu afazie. Terapia logopedică pentru pacienții cu afazie include:

• Exerciții de gimnastică fonoarticulatorie (pentru buze, limbă, obraji, palat etc);

• Exerciții pentru corectarea pronunției sunetelor, silabelor, cuvintelor, sintagmelor și propozițiilor;

• Exerciții pentru recuperarea înțelegerii limbajului vorbit;

• Exerciții pentru recuperarea agramatismului;

• Exerciții de denumire obiecte sau imagini, de completare a unor propoziții lacunare, de formulare propoziții cu cuvinte date;

• Exerciții de citire și scriere etc.

Trebuie reținut că într-o proporție mai mare se recuperează capacitatea de înțelegere a limbajului vorbit și citirea, apoi capacitatea de exprimare orală, cel mai greu recuperându-se limbajul scris. Mai întâi se recuperează nivelul concret al limbajului și abia ulterior, mai lent, nivelul abstract. Pacientul este în evoluție, abilitățile lui se ameliorează constant, iar exercițiile trebuie adaptate permanent la condiția actuală a acestuia. Ce frecvență trebuie să aibă ședințele de logopedie? Frecvența ședințelor logopedice se stabilește în funcție de gravitate, de aspirațiile pacientului (unii pacienți doresc să comunice elementar cu membrii familiei, alții sunt mai exigenți, doresc să își reia serviciul etc), de posibilitățile familiei de a-l sprijini în recuperare. Se recomandă un minimum de două ședințe săptămânal, dar rezultate optime se obțin atunci când se fac ședințe zilnic. Eficientă este alternarea perioadelor în care se lucrează intensiv (de exemplu timp de două-trei luni câte 3-4 ședințe pe săptămână) cu perioadele de odihnă (1-2 săptămâni), pentru a evita stagnarea și suprasolicitarea pacientului. Cât durează recuperarea? Procesul de recuperare este de obicei lent și de lungă durată. El se poate întinde pe câteva luni sau 2-3 ani. Mulți pacienți cu afazie declară că au recuperat unele funcții chiar și după mai mulți ani de la accidentul vascular cerebral. Mărturii puteți găsi în cartea “Revelații despre creier” de Dr. Jill Bolte Taylor. Cercetările arată că există trei mari praguri în recuperare: la 2 luni, la 6 luni și la 1 an de la accidentul vascular cerebral. Astfel, cele mai semnificative progrese apar în primele 2 luni, în primele 6 luni ritmul recuperării este încă destul de rapid. Chiar și după 1 an de la AVC, se pot face progrese remarcabile dacă se lucrează sistematic, atât cu logopedul, cât și acasă. În ce măsură se recuperează tulburările limbajului din afazie? S-a constatat că gravitatea afectării limbajului în primele zile de la accidentul vascular cerebral nu este un factor decisiv pentru stabilirea unui prognostic. Pacienții afectați mai ușor se recuperează de regulă într-o proporție mai mare, decât cei afectați grav. S-au înregistrat însă și cazuri de pacienți afectați grav care au progresat semnificativ, precum și cazuri care au stagnat, sau, mai rar, au regresat. Factorii care influențează major recuperarea sunt: – atitudinea pacientului față de recuperare; – sprijinul acordat de familie; – oferirea unui suport suplimentar de specialitate prin ședințe de consiliere psihologică și psihoterapie.

Logoped  Simona Hint  tel:0740054037

Recuperarea pacienților cu afazie

Ce este afazia? Afazia este o afecţiune neuropsihică determinată de leziuni ale creierului şi se manifestă prin tulburări ale limbajului atât în componenta sa expresivă, cât şi în cea receptivă, afectând astfel vorbirea, înțelegerea limbajului vorbit, scrierea și citirea. În funcție de localizarea leziunii cerebrale și de extinderea acesteia, se pot constata simptome precum: un vocabular restrâns, format din câteva cuvinte sau silabe, dificultăţi de reactualizare a denumirii obiectelor şi imaginilor, tulburări de utilizare a regulilor gramaticale şi sintactice, tulburări ale scrisului şi cititului, dificultăți de înțelegere a vorbirii interlocutorilor. Există mai multe tipuri de afazii, preponderent expresive, preponderent receptive, mixte. Fiecare pacient cu afazie este însă unic și necesită un program de intervenție personalizat pentru recuperarea limbajului. Afazia se poate asocia cu alte tulburări ca disartrie, dispraxie verbală, hemiplegie, tulburări perceptive și de raționament. Când apare afazia? Afazia este o afecţiune dobândită, ce se instalează în 60% din cazuri în urma accidentelor vasculare cerebrale (AVC), în 20% din cauza tumorilor cerebrale şi în 20% din cazuri în urma unor leziuni cerebrale provocate de accidente, traumatisme cerebrale. Pe ce se bazează recuperarea limbajului la pacienții cu afazie? Recuperarea limbajului la pacienții cu afazie se bazează pe recuperarea spontană a creierului în primele 2-3 luni de la accidentul vascular cerebral și pe plasticitatea creierului. Neuroplasticitatea permite recuperarea lentă, susținută de exerciții constante, perseverență și efort voluntar. Funcțiile afectate de leziune sunt preluate de zone cerebrale sănătoase aflate în vecinătatea leziunii, precum și de zone omoloage din emisfera dreaptă. Pacienții cu afazie nu au pierdut complet limbajul. Unele abilități lingvistice rămân conservate în creier, dar accesul la aceste abilități verbale este limitat. Astfel, este restrânsă capacitatea de procesare verbală și de formulare, precum și capacitatea de retenție a unor informații verbale noi. Capacitatea unei persoane cu afazie de a folosi limbajul este fluctuantă, un pacient putând să realizeze corect o serie de exerciții verbale, urmând ca peste 10-15 minute să răspundă greșit la aceleași solicitări, dacă nu beneficiază de pauze.

Logoped Simona Hint Tel 0740054037

Autoterapie impotriva balbaielii

Unii specialisti americani au formulat cateva sfaturi pentru persoanele adulte care doresc sa amelioreze simptomele agravate ale acestei tulburari verbale, chiar daca este o solutie temporara.

• Obisnuiti-va sa vorbiti intotdeauna rar, chiar si atunci cand nu va balbaiti.

• Incepeti sa vorbiti incet, fara a forta sau prelungi primele sunete de care va temeti.

• Daca va balbaiti, nu incercati sa mascati acest lucru.

• Identificati si eliminati orice gest neobisnuit, corporal sau facial, care poate insoti balbaiala sau incercarea de a ascunde ca va balbaiti.

• Incercati sa opriti cu totul orice comportament de evitare, amanare sau obiceiuri de substitutie.

• Mentineti contactul vizual cu persoana cu care conversati.

• Analizati si identificati care sunt muschii ce nu functioneaza corect in momentul in care va balbaiti.

• Incercati sa vorbiti pronuntand fiecare sunet pe rand, fara a repeta.

• Incercati sa vorbiti cu inflexiuni si ritm, cu o voce ferma.

• Acordati atentie fluentei discursului verbal.

Logoped  Simona Hint  Tel:0740054037

Balbismul – logonevroza

Terapia cognitiv-comportamentala    asociata cu tehnici logopedice poate duce la ameliorarea semnificativa a balbismului. Este esentiala munca in echipa din care sa faca parte psihologul sau psihiatrul psihoterapeut, logopedul, familia si scoala.

Tipuri de balbaiala:

• Balbaiala clonica sau primara. Simptomele apar in mod inconstient si nu impun un efort deosebit – contractiile musculare sunt de scurta durata. Se caracterizeaza prin repetarea sau prelungirea exploziva, involuntara, a unor sunete sau silabe, de obicei la inceputul cuvantului sau frazei.

• Balbaiala tonica sau secundara. Simptomele sunt produse de spasme sau incordari bruste la nivelul aparatului fonoarticulator. Pacientul devine constient de tulburarea de care sufera si incearca sa se controleze, insa aceste incordari musculare nu fac decat sa produca un blocaj. Dupa incetarea spasmului sunetele blocate erup cu explozie.

• Balbaiala mixta. Acest tip imbina caracteristicile primelor doua tipuri si, in functie de predominanta unei forme, poate fi clono-tonica sau tono-clonica. In general, la inceput apare tipul clonic, iar in momentul in care balbaiala este constientizata, tulburarea devine tonica.

• Balbismul neurogen. Acest tip de tulburare apare datorita unei deficiente in zona vorbirii din creier – disfunctia semnalelor nervoase spre nervi si musculatura utilizata in vorbire. Aceste situatii apar in urma unui accident vascular sau a unui traumatism cerebral. Simptomele balbaielii neurogene sunt repetarea unor sunete sau a unor parti de cuvinte. Tratamentul balbaielii Tratamentul de corectare a balbaielii trebuie sa aiba loc dupa maturizarea sistemului nervos central, aparatului fonoarticulator, auzului si constiintei fonematice, precum siin urmatoarele conditii: daca balbaiala este frecventa, este insotita de tensiune faciala si afecteaza interactiunea sociala, creeaza probleme emotionale, continua dupa varsta de 5 ani, sau devine evidenta la scoala, cand copilul incepe sa citeasca in clasa, cu voce tare. Medicamentele nu sunt utilizate pentru tratarea balbaielii.

In terapie logopeda se folosesc mai multe tehnici :

– controlarea respiratiei, vorbire mai rara, progres gradual de la cuvinte unisilabice la cele plurisilabice si fraze – care ii invata pe pacienti sa minimalizeze balbaiala in timpul vorbirii. Cu toate acestea, nu s-a ajuns la un consens in privinta rezultatelor terapiei – daca unii afirma ca balbaiala nu poate fi tratata, sunt altii care declara ca obiectivul tratamentului trebuie sa fie ameliorarea simptomelor, satisfactia si increderea in sine a pacientului. Tehnicile prin care sunt tratate simptomele balbaielii sunt adesea insotite de terapii care ii ajuta pe pacienti sa reduca starea de anxietate ce insoteste vorbirea. Daca balbaiala este izolata, se incearca pentru inceput educarea parintilor in privinta atitudinii si monitorizarea evolutiei copilului, in 2 – 4 sedinte la logoped. Daca rezultatele nu sunt pozitive, sau daca balbaiala este asociata cu alte probleme lingvistice sau tulburari psihosociale, se intensifica tratamentul si se prelungeste durata acestuia, in functie de severitatea balbaielii. In cazul copiilor mici terapia logopeda capata un caracter ludic accentuat – exercitiile sunt inlocuite de jocuri, pentru a crea un mediu lipsit de stres.

-Dispozitive electronice. Aceste dispozitive pot fi utilizate pentru a controla fluenta discursului verbal, prin feedback. Aparatul este introdus in urechea balbaitului si, in functie de tipul acestuia, are mai multe efecte: reda vocea purtatorului ca un ecou, pentru ca acesta sa aiba impresia ca vorbeste la unison cu alte persoane; distorsioneaza discursul atunci cand purtatorul vorbeste prea repede, obligandu-l astfel sa nu se grabeasca; blocheaza sunetul vocii, astfel incat vorbitorul nu se poata auzi. Unii balbaiti raspund bine la acest tratament, insa dispozitivele electronice nu inlocuiesc abordarile multiple din cadrul terapiei logopede.

Logoped Simona Hint 0740054037

Cand trebuie sa duc copilul la logoped ?

Terapia logopedică este o formă de tratament care are ca scop corectarea tulburărilor de limbaj. La copil, vorbirea apare în urma unui îndelung proces de învăţare, pe baza căruia se structurează întreaga experienţă de viaţă, se dobândesc cunoşţintele necesare dezvoltării, se structurează relaţiile cu cei din jur. Limbajul verbal este o parte componentă a personalităţii umane, care realizează o parte din funcţia de comunicare.  Este necesar, pentru ca limbajul să fie însuşit corect, pe de o parte, ca toate organele şi aparatele vorbirii să aibă o dezvoltare normală, iar pe de altă parte, este important mediul de dezvoltare al copilului, implicarea adulţilor în stimularea vorbirii sale, preocuparea acestora în vederea achiziţionării corecte a limbajului, capacităţile intelectuale ale copilului. Prin urmare, este important procesul educativ, influenţa directă a mediului şi modelelor. Când unul dintre aceşti factori lipsesc, sau sunt insuficienţi, vorbim despre instalarea tulburărilor de limbaj. În categoria acestor tulburări, sunt incluse toate tipurile de deficienţe de înţelegere şi exprimare orală (limbajul oral), de scriere şi citire (limbajul scris-citit), de mimică şi articulare. Oricând întâlnim o deficienţă intr-una din ariile sus-mentionate, sub forma unei abateri de la limbajul normal, standardizat, acceptat în limba uzuală, vorbim despre tulburare de limbaj, fie că este vorba despre reproducere sau percepere, despre dereglarea componentelor cuvântului sau imposibilitatea totală de comunicare orală sau scrisă. În recunoaşterea şi diagnosticarea tulburărilor de limbaj, trebuie să ţinem cont de vârsta copilului, deoarece până la vârsta de 4 ani, este normală pronunţarea greşită a unor sunete, sau înţelegerea insuficientă a unor cuvinte. Dupa această vârstă, însă, copilul trebuie monitorizat atent şi corectate logopedic eventualele deformări de limbaj care se menţin şi prezintă tendinţa de a se agrava odată cu trecerea timpului. Când are nevoie copilul de logoped ? •daca nu pronunţă bine unul sau mai multe sunete (DISLALII) •daca vorbeşte prea rar (tărăgănat) sau prea rapid (TAHILALIE/BRADILALIE) •daca se bâlbâie (BALBISM) sau are o vorbire nazalizată (RINOLALIE) •daca foloseşte un număr redus de cuvinte (ÎNTÂRZIERE ÎN DEZVOLTAREA LIMBAJULUI) •daca are dificultăţi în orientarea spaţio-temporală •daca are dificultăţi în corelarea sunetului cu litera corespunzătoare, deci nu scrie corect (DISLEXIE/DISGRAFIE) Simona Hint 0740054037