Cum gestionam crizele de furie la copii?

Tantrum-ul reprezintă aspectele comportamentale ale copilului cu vârsta mai mare de 18 luni, manifestate sub formă de furie dificil de controlat, exprimată prin plâns insistent, țipete și agitație fizică. Din exterior, aceste aspecte comportamentale ale copiilor sunt descrise ca fiind dificil de gestionat de către cei mai mulți dintre părinți, sunt greu de prevăzut și pot escalada până la forme de agresivitate orientată către cei din jur, sub formă de lovituri în timp ce se trântesc pe jos, ciupit, mușcat, precum și lovitul obiectelor din imediata apropiere.

Majoritatea părinților își amintesc perioadele tumultoase de dezlănțuiri comportamentale ale celor mici apărute după vârsta de un an și jumătate; au fost observate unele cazuri în care debutul acestor comportamente a apărut mai devreme cu câteva luni. A devenit deja un automatism în rândul grupurilor de părinți să se confirme acest set de comportamente intense, mai puțin plăcute ca manifestare, dar necesare celor mici în scopul de a-și manifesta propriile dorințe și nevoi, în absența posibilității de a se face înțeleși folosind limbajul expresiv.
Momentul de debut al acestor comportamente vine la pachet cu dezvoltarea treptată a nevoii de autonomie a celor mici în relație cu mediul înconjurător și cu tot ceea le poate oferi el. Deocamdată este etapa în care limbajul copiilor încă nu este suficient de dezvoltat pentru a le asigura comunicarea cu cei din jur, astfel încât să se poată asigura că nevoile și dorințele lui sunt corect preluate de către părinți, bunici sau alte persoane care se ocupă cu îngrijirea lui, iar în acest fel este dificil de evitat ca cel mic să nu acumuleze frustare și nemulțumire.
Cunoaștem foarte bine modul în care emoțiile de bază (bucuria, frica, supărarea, dezgustul, surpriza, furia) ne influențează variabil dispoziția pe perioada unei zile obișnuite, în paralel, universul în dezvoltare al copiilor mici ajunge să le facă cunoscute și aceste emoții și, de foarte multe ori, tantrum-ul devine expresia unor emoții dificil de gestionat și de tolerat.
În majoritatea cazurilor este natural ca tantrum-urile să fie depășite, sau să apară mult mai rar în jurul vârstei de 3 ani, moment care se suprapune peste integrarea/acomodarea copilului în colectivitate, în grupuri de copii cu vârste similare și activități interactive, să dezvolte alianță și atașament și față de alte persoane adulte/copii de aceeași vârstă, în afară de membrii familiei apropriate.
În această perioadă cei mai mulți copii trec la o etapă nouă, cu achiziții noi pe parte de limbaj, pe dezvoltarea cognitivă, emoțională cât și pe abilități de relaționare, iar în mod firesc copiii nu mai acumulează frustrări datorate dificultăților în exprimare și comunicare cu mediul înconjurător.

Situațiile care pot declanșa tantrum-ul:

  • schimbarea rapidă a mediului în care copilul desfășoară activitățile principale (acasă, grădiniță, domiciliul altor rude, spații de joacă, vizite la medic);
  • competiția pentru jucării cu alți copii;
  • când limbajul nu ajută la a cere precis anumite lucruri dorite;
  • momentele de tensiune/conflicte între părinți;
  • situațiile de gelozie fraternă;
  • părinții fac acțiuni/iau decizii pe care copilul le observă pentru prima dată și nu știe ce așteptări să își formeze;
  • când nevoile de bază ale copiilor sunt realizate fără un program clar definit;
  • testează sarcini/activități care le depășesc nivelul de autonomie.

Cum pot părinții să prevină sau să scurteze desfășurarea unui tantrum?

  1. Este recomandat să scoatem copilul din situația tensionată/locul care a generat tensiune, pentru a se calma.
  2. Ignorați criza, însă rămâneți alături de copil până se liniștește.
  3. Sugerați copilului un comportament pozitiv după ce criza se diminuează.
  4. Este bine să îi explicăm copilului felul în care se simt anumite emoții (dacă lovește să spună: „sunt supărat, nervos, lovitura doare”.
  5. Să fie formulate către copil așteptări/cerințe clare.
  6. Cerințele formulate să nu depășească nivelul actual de achiziții al copilului.
  7. Păstrați pe cât posibil o rutină cunoscută/potrivită copilului în programul zilnic.
  8. Evitați accesul copilului la stimuli perturbatori (obiecte nepotrivite/locuri nepotrivite).
  9. Copilul este încântat din când în când să facă propriile alegeri (opțiunile fiind dirijate de părinte).
  10. Copilul va reacționa mai bine dacă este anunțat din timp asupra posibilelor schimbări din programul zilnic.
  11. În funcție de vârsta copilului este recomandat să fie îndrumat să își exprime frustrarea verbal și nu prin acțiuni.
  12. Înainte de a începe o activitate este bine ca regulile să fie discutate cu copilul.
  13. Oferiți un exemplu personal de reacții adaptative la situații tensionate/imprevizibile.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s