Intarzierea vorbirii la copil este unul dintre motivele pentru care o familie se prezinta la psiholog. Unii o fac la timp, pentru ca sunt fini observatori si nu se bazeaza doar pe filozofia ”fiecare copil are ritmul lui, al nostru e mai lenes, seamana cu tatal sau, si el a vorbit dupa 3 ani”. Limbajul expresiv al unui copil cuprinde partea non-verbala, de gesturi, mimica si partea verbala.
De multe ori un copil nu poate articula, nu scoate vorbe inteligibile pentru adultii din jur, dar este evident faptul ca intelege, ca empatizeaza, ca interactioneaza non-verbal cu adultii din jur. De altfel inca din perioada de sugar ganguritul, zambitul cu directie, sunetele melodioase sunt tot o forma de limbaj, de comunicare, de interactiune.
Care sunt semnalele de alarma
Din pacate nu exista o definitie standard care sa evalueze intarzierea vorbirii la copil, din acest motiv se intampla probabil ca parintii sa ajunga tarziu la medic pentru evaluare. In literatura de specialitate sunt notate asa zisele “red flags”, adica semnalele de alarma, care ar trebui sa atraga atentia parintilor asupra modului in care se dezvolta cel mic:
- absenta ganguritului sau lipsa de raspuns prin gangurit la vocea parintilor in primul an de viata
- folosirea cuvintelor sau silabelor din “mama” sau “tata” cu sens dupa varsta de 1 an
- aratatul cu degetul pentru identificarea unui obiect anume dupa 18 luni
Este asadar mai important ca cel mic sa inteleaga ceea ce i se vorbeste, decat sa raspunda verbal imediat, sa comunice non-verbal cu adultii din jur, sa aiba contact vizual bun.
Studiile efectuate pe cohorte numeroase de copii au stabilit cateva “milestone-uri”- asa-zise pietre de hotar in ceea ce priveste dezvoltarea limbajului la copii si anume:
De la nastere pana la 2 luni:
- plange
- intoarce capul la auzul vocii parintilor
Intre 2-4 luni:
- gangureste
- zambeste social
- urmareste intentionat fetele celor din jur
De la 6 luni:
- repeta sunete (mmmammma, uneori doar cand plange)
- raspunde cu privirea cand este strigat, nu neaparat la nume
De la 12 luni:
- spune primele cuvinte (aproximative)
- foloseste ganguritul cu inflexiuni, cu nuante ale vocii, care exprima starea
- repeta sunete sau gesturi doar ca sa atraga atentia
- raspunde comenzilor simple, de exemplu “adu-mi mingea”
- raspunde la “nu” cu oprirea activitatii
Intre 15-18 luni:
- arata partile corpului cu degetul
- executa o comanda verbala mai complexa
Intre 18-24 luni:
- poate folosi propozitii formate din 2 cuvinte ex ”mama lapte, caine acolo”
- arata obiectele cu degetul cand i se solicita
Intre 24-36 luni:
- raspunde intrebarilor simple, de exemplu “cum te cheama?”
- 50% inteligibil
- poate executa 2 comenzi la rand
Intre 36 – 48 luni:
- foloseste 4-5 cuvinte in propozitie
- incepe sa foloseasca pronumele si pluralul
- 75% inteligibil
- intelege plasamentul obiectelor in camera (sub, deasupra, pe)
Intre 48 – 72 luni:
- vorbeste corect in propozitii complexe
- executa comenzi complexe
Copiii cu intarzieri de vorbire pot sa nu fie recunoscuti de parinti ca atare, dar sunt prezentati avand tantrumuri numeroase, fiind opozanti si in general greu gestionabili. Este extrem de important ca la primul semnal de alarma parintii sa comunice cu medicul pediatru sau medicul de familie, pentru a stabili o evaluare si o eventuala conduita, pentru a extinde aria cauzelor posibile pentru intarzierea vorbirii. De multe ori este doar o intarziere relativa, copiii intelegand si recuperand usor, dar exista si situatii in care este vorba de o afectare organica in ceea ce priveste auzul, o afectare globala, inclusiv la nivel neurologic, o tulburare din spectrul autismului sau pur si simplu o expunere limitata la limbaj, mai exact copilului nu i se vorbeste suficient si este expus prea mult si prea de timpuriu ecranelor.
Ce pot face parintii
De multe ori copiii sunt uitati in fata televizorului urmarind canale de desene animate in care nu este folosit limbajul verbal, sunetele fiind muzicale, dar monotone si repetitive. Acest tip de interactiune este una extrem de nociva, chiar mai nociva decat desenele animate cu personaje care comunica intre ele, conducand frecvent la autizarea copiilor, “mutirea” acestora si inhibarea dorintei de a vorbi, acestia invatand astfel comunicarea prin imitarea unui limbaj non-verbal.
Parintii pot “preveni” intarzierea vorbirii copiilor implicandu-se prin tipuri de activitati precum:
- cititul de povesti cu voce tare
- mersul cu autobuzul, trenul, la zoo, la teatru
- explicarea si povestirea activitatilor din viata de zi cu zi, chiar daca aparent cei mici nu inteleg
- implicarea copiilor in munca din gospodarie
- evitarea expunerii la ecrane
Intotdeauna cand parintii suspicioneaza o intarziere a vorbirii copilului lor este bine sa nu se bazeze pe ideea “toti copiii sunt diferiti”, ci sa se adreseze pediatrului sau medicului de familie. Acestia pot intotdeauna evalua copilul si in functie de situatie, il pot indruma catre psihiatru, neurolog sau ORL-ist. Psihologul pediatru, desi de multe ori de ajutor, nu trebuie sa fie niciodata prima persoana pe care sa o viziteze parintii, ci impreuna cu pediatrul si psihiatrul sa creeze o echipa multidisciplinara care sa evalueze situatia. Logopedul poate fi de ajutor, daca medicul pediatru considera, in cazul in care intarzierea este doar de limbaj si este solicitata interventia acestuia, in general, dupa varsta de 3-4 ani.
Ca in majoritatea situatiilor este bine sa existe deschidere din partea parintilor catre medic sau psiholog, pentru ca o problema recunoscuta si acceptata este pe jumatate rezolvata.
Psiholog, Logoped Oradea Simona Hint tel:0740054037
Logoped Oradea 