De ce copilul meu nu vrea sa vorbeasca?

Întârzierile de vorbire și problemele de limbaj sunt atât de frecvente, încât se poate afirma că nu este copil care să nu fi avut de depășit o dificultate din această categorie în mica copilărie.

Până la un punct, dificultățile de limbaj – inclusiv întârzierile de vorbire sunt absolut normale, iar marea majoritate a copiilor le depășesc singuri sau cu ajutor, până la vârsta de doi ani jumătate- trei ani.

Niciun copil nu seamănă cu altul

Aceste întârzieri de limbaj nu sunt semnul unor afecțiuni și nu sunt un motiv de îngrijorare reală, dar verdictul trebuie să vine doar din partea specialiștilor, în urma unor evaluări de ansamblu și a unor analize specifice. Părințiilor îngrijorați de faptul că cel mic este foarte tăcut când colegii lui sunt deja vorbăreți, le spunem două lucruri. Primul este acela că niciun copil nu seamănă cu altul, iar ritmul de dezvoltare este specific pentru fiecare în parte. Al doilea lucru important este că se poate vorbi despre întârzierile de vorbire numai în cadrul unui concept mai larg, care asociază dificultăților de a vorbi, dificultăți de înțelegere, de scriere, de citire, de mimică și interacțiune socială.

Cele mai frecvențe probleme de limbaj ale copiilor sunt cele din categoria tulburărilor de pronunție.

Dacă vocalele vor fi ușor pronunțate, consoanele, oricare dintre ele, pot ridica probleme copiilor. Uneori, cei mici au dificultăți cu o singură consoană, alteori cu mai multe. Insistența părinților de a vorbi corect, stimularea excesivă și presiunea pusă pe copil, mai ales dacă acesta este mic (doi-patru ani) poate să fie una din cauzele pentru care copilul va avea întârzierile de vorbire.

Este esențial ca un părinte să nu-și forțeze deloc copilul în a atinge pragurile de evoluție standard pentru vârsta lui, pentru că efectul poate să fie exact opus. Dar dacă există sentimentul că ceva nu este în bună regulă și pot exista probleme de dezvoltare și întârzieri în dezvoltarea limbajului, opinia și sfatul medicului sunt necesare. În plus, este bine ca înainte de a duce un copil la logoped, pentru corectarea unor probleme de limbaj sau pentru stimularea limbajului, acesta să fie văzut, analizat și, eventual, investigat de un medic pentru a se elimina orice cauză de natură psihică și somatică care ar putea avea ca efect întârzierile de vorbire.

La fel de bine de știut este faptul că sunt multe afecțiuni de la anomali de structură anatomică, până la autism sau alte afecțiuni de natură psiho-somatică pot avea în tabloul lor simptomatic dificultățile de limbaj sau întârzierea limbajului.

Medicul poate stabili eventualele cauze ale retardului verbal.

În funcție de vârsta copilului, întârzierile de limbaj sau absența tentativelor de lalație (gângurelile copilului de sub un an) sunt un semn care trebuie să te trimită cu cel mic la un control. Medicul va evalua capacitatea auditivă a copilului, nivelul de dezvoltare psihică și cognitivă și poate identifica sau nu o cauză organică sau psihică care să explice întârzierea dezvoltării limbajului. Medicul poate stabili eventualele cauze ale retardului verbal. Definitoriu este că un copil cu retard de limbaj, pâna la vârsta de trei ani, folosește un număr redus de cuvinte, le pronunță greșit, nu formează propoziții simple, însă are auzul bun și organele fono-articulatorii normal dezvoltate.

Retardul de limbaj  (întârzierea limbajului) poate fi cauzat de: factori neurogeni (din perioada natală și postnatală), boli cronice îndelungate, boli infecțioase, factori psihogeni – un mediu asocial care nu stimulează vorbirea sau exact opusul, supra­solicitare verbală, mediu bilingv, atitudini brutale, șocuri emoționale sau factori genetici numiți generic “inabilitate verbală”, cu transmitere ereditară pe linie paternă, mai frecventă la băieți).

Retardul verbal se caracterizează printr-o întârziere în dezvoltarea motricității generale (o atitudine statică a capului, a trunchiului și mersul) o motilitate redusă a mâinii (nativă sau prin nestimulare). Deseori, evoluția aparatului fonoarticulator se oprește la lalație, exprimarea de vocalele, cu dificultate severă la consoane, silabele reducându-se la cele de la sfârșitul cuvântului, copilul neputând emite cuvinte întregi inteligibil. Apariția cuvintelor are loc târziu, după doi ani și jumătate, vocabularul este redus, acumularea de cuvinte noi redusă sau absentă. Copilul nu formează propoziții, nu cunoaște semnificația multiplă a cuvintelor și are deficit al motricității fine (buze, limbă, degete). Descrierea reprezintă extrema cea mai severă a retardului verbal și este diagnosticat ca atare de medic.

Întârzierile de vorbire, cum se poate corecta problema?

Diagnosticarea precoce este primul pas care poate contribui la recuperare. Retardul verbal nu înseamnă retard intelectual, dar îl induce prin incapacitatea copilului de a se integra în colectivitatea de copii de aceeași vârstă cu el, iar recuperarea depinde de cauzele care au provocat situația și implică o terapie combinată motorie, psihologică și logopedică. Strategia terapeutică este individualizată și trebuie monitorizată pentru a fi în acord cu nevoile reale ale copilului. Colaborarea deschisă între terapeuți și părinți este obligatorie și necesară.

.

Părinții trebuie să știe că a pune presiune pe un copil are efect exact contrar celui urmărit. Copiii nu trebuie forțați, dar trebuie corectați! Stimularea motricității și dexterității mâinii este esențială pentru stimularea vorbirii, zonele corticale care controlează degetele și limba fiind parțial suprapuse. Una din modalitățile prin care logopedul stimulează și corectează vorbirea este creșterea dexterității îndemnând copilul să realizeze activități de finețe cu mânile.

Cea mai bună recuperare se realizează până la vârsta de patru ani când o parte importantă din abilităţile de comunicare se fixează. Peste această vârstă, recupererea problemelor importante de limbaj este mult mai dificilă.

Sfaturi utile pt parinti:

Mai mult, părinții trebuie să-l încurajeze să privească şi să asculte cu atenţie în timp ce ei vorbesc. Este util să nu-l lași să vorbească dacă nu se înţelege ce spune, ajutându-l cu întrebări simple care să aducă răspunsuri simplificate. Repetă în forma corectă, dar nu-l pune se repete pe el și nici nu-l forța. Nu-l certa dacă greșește și nu-l lăuda când vorbește bine, dar spune-i că a vorbit corect când reușește. Foloseşte – când îi vorbești, propoziţii scurte, simple, nu-l copleşi cu explicații și fraze lungi, exprimă-te cu gestică și mimica adecvată. Folosește poezii, vorbește rar și nu folosi diminutive și arată-i că eşti interesat de ceea ce îţi spune şi păstrează contactul vizual cu el în timp ce vorbiți. Contactul vizual stimulează dialogul.

Psiholog, psihoterapeut, logoped Simona Hint tel:0740054037.Oradea

Studiu făcut de psihologi orădeni | Tehnologia afectează sănătatea copiilor

Folosirea excesivă a telefonul ori tabletei, dar şi orele petrecute online sau în faţa televizorului le pot provoca copiilor serioase probleme de sănătate. O confirmă studiul efectuat de un grup de psihologi orădeni care au aflat că tehnologia modernă duce la apariţia unor deficienţe de limbaj şi comportament sau chiar a dependenţei. Ca să le prevină, specialiştii vin cu o soluţie simplă: părinţii să le citească poveşti copiilor.

Embedhttp://www.digi24.ro/embed/regional/digi24-oradea/studiu-tehnologia-afecteaza-sanatatea-copiilor-586978?video=0&width=570&height=320” />

Aşa începeau toate basmele pe care – odatã ca niciodatã – pãrinţii le citeau zilnic copiilor. Acele vremuri au trecut, iar cãrţile de poveşti au fost înlocuite de telefoane inteligente şi tablete pe care cei mici le folosesc tot mai mult şi de la vârste tot mai fragede.

„- Playstation, wii, tabletă şi desene.
– Câte ore pe zi?
– Două, trei, trei ore.”

„Eu lucrez pe laptop. El vede că eu stau se mai joacă cu tata, dar simte nevoie să stea. Poate petrece o oră poate şi mai mult.”

Este o situaţie care dãuneazã sãnãtãţii copiilor, atrage atenţia o echipã de psihologi din Oradea, care îşi bazeazã afirmaţia pe rezultatele unui studiu derulat pe parcursul unui an.

Potrivit specialiştilor, din cei 264 de copii analizaţi şi care utilizeazã mai multe ore telefoane, tablete ori calculatoare, douã treimi prezentau o întârziere mare de vorbire. Un sfert aveau o întârziere moderatã şi doar 12% nu prezentau astfel de probleme.

Au fost analizaţi 264 de copii care folosesc diverse gadgeturi
– 67% prezentau o întârziere mare de vorbire
– 24% prezentau o întârziere moderată de vorbire
– 12% nu prezentau astfel de probleme
sursa: studiu cabinet psiholog Simona Hinţ

„S-a observat că copii cu cât timp stau mai mult timp pe tabletă telefon calculator accentuează întârzierea în limbaj. Duce în timp la adicţii, dependenţe de tehnologie: laptop, calculator, tabletă. Duce la diferite boli fiziologice”, spune Simona Hinţ, psiholog clinician.

Embedhttp://www.digi24.ro/embed/regional/digi24-oradea/studiu-tehnologia-afecteaza-sanatatea-copiilor-586978?video=1&width=570&height=320” />

„Uniunea Europeană – Comisia – manifestă o oarecare îngrijorare faţă de utilizarea excesivă a gadgeturilor electronice şi a reţelelor de socializare şi a jocurilor online de către copii şi alocă resurse speciale pentru studiu acestui fenomen. Utilizarea smartphone-urilor şi a tabletelor de către copii în clasă duce la scăderea rezultatelor la învăţătură”, explică sociologul Adrian Hatos.

Vindecarea este de duratã, atrag atenţia psihologii, care vin cu soluţii simple: pãrinţii sã le citeascã poveşti celor mici ori sã le ofere cãrţi de colorat.

Povestea de seară relaxează copilul, îl linişteşte, îi dezvoltă acea imaginaţie creatoare, după care ulterior pote să aibă un somn liniştit. Tableta, în schimb, agită”, spune Simona Hinţ.

„Cititul dezvoltă două funcţii ale creierului care sunt esenţiale. Prima este faptul că sporeşte gradul de atenţie pe baza lui apoi se poate clădi orice proces de învăţare. A doilea este că se dezvoltă capacitatea de abstractizare, care dacă nu se dezvoltă până la 6 ani, nu se mai dezvoltă mai departe”, explică, la rândul său, Anca Pop, director educaţional grădiniţa Montessori..

Studiul psihologilor orãdeni a fost efectuat pe grupuri de copii cu vârste cuprinse între un an şi 5 ani, care provin atât din mediul rural, cât şi urban.
Pentru vizionarea online a stiri puteti accesa linkul de mai jos

http://www.digi24.ro/regional/digi24-oradea/studiu-tehnologia-afecteaza-sanatatea-copiilor-586978


Reporter: Bogdan Costea
Operator: Constantin Gheorghiţă

Ingrijorator: stiati ca dependenta de tableta/tel la copii este echivalenta cu dependenta de droguri. Ce este mai sanatos jocul pe tableta/tel sau afara?

Dragi parinti sau cititori, v-ati pus vreodata intrebare cat timp ar trebui sa petreaca un copil in fata tabletei, laptop sau calculator/ televizor?

Psihologii au observat că persoanele care se confruntă cu dependența de gadgeturi moderne, precum tablete sau telefoane mobile, manifestă simptome similare persoanelor dependente de droguri, relatează Live Science.

Din ce in ce mai multi parinti ii lasa pe copiii lor, sa petreaca cat mai mult timp in fata tabletei , nestiind in ce pericol isi expune copilul.

Toti mai multi parinti apeleaza la serviciile noastre cu copiii intarziati din punct de vedere a limbajului( nu vorbesc) sau nu vorbesc corect, cu anxietate generalizata, atacuri de panica, cu copii in episoade depresive, obezii,  anorexici, tulburari de comporatment.

 Oare de ce manifesta toate aceste simptome?

Copiii nu vorbesc deoarece parintii foarte “ocupati”, odata ajunsi acasa nu comunica cu copiii lor sau comunica putin,  copiii fiind cu ochii in tableta sau telefon/ tv/ laptop. De ce se intapla asa? Este foarte comod pentru un parinte sa fie liniste in casa si copilul sa stea cuminte pe tablet sa se joace. Copilul este in lumea lui acolo, este foarte concentrat si atent , ne mai comunicand cu parintele, iar parintele este foarte fericit ca are un copil bun, cuminte si linistit. Toate acestea  dauneaza grav sanatatii unui copil. Copilul este alb la piele( nu mai iese din casa) , lipseste vitamina D – care se acapareaza de la soare,  si de aici tot mai multi copii rahitici, ducand la grave boli de oase.

Copiii sunt foarte incercanati, anxiosi, izolatii social- nu au prieteni, depresivi, agitati, agresivi, limbajul verbal este redus, nu li se dezvolat tipurile de gandire si imaginatie. In jocurile electronice gandirea este pus ape “ pilot automat”, ducand la robotizare copilului.

Din ce in ce mai multi copii petrec la calculator/ tablet/ telefon/ laptop intre 2-8 ore  pe zi, in zilele de vara chiar 12-14 ore pe zi.

Ca si parinti, ghidati acesti copii dependeti in alte dependente. La varsta matura acesti copii vor dezvolta dependente( adictii ) alcool droguri, jocuri de noroc, pariuri sportive.

La intrebarea mea adresata parintilor in cabinet, cat petrece copilul dv pe tel/ tableta? parintii spun : „a nu mult 2-4 ore, alti 6-8 ore”. Daca ne gandim ca acele 8 ore este echivalent cu 8 ore de munca. Si parintii mai afirma: “ce sa facem acum, toata  lumea are tableta/ telefon. Daca nu se joaca va ramane in urma cu tehnologia.

Copiii din era aceasta, sunt capabili sa descopere un tel sau tableta in 2 ore. Nu este necesar ca el sa creeze dependenta.

De ce este bine ca, copiii nostri sa se joace simboloc, adica  cu jucarii in loc de tableta/telefon?

Jocul simbolic este jocul liber imaginar cu diferite obiecte, jucarii .Copiii care se joaca simboloc sunt mult mai sanatosi. Cei care stau afara sunt copii cu culoare la piele, oasele sunt solide, au pofta de mancare, sunt activi , vioi, plin de viata, fericiti, empatici, au prieteni.

Dpv al gandirii ei isi dezvolta gandirea : creativa si divergenta, asta insemana ca ei vor fi capabili sa se descurce in viata, sa isi dezvolte propiile strategii de viata.

Va-ti pus vreodata intrebare de ce noi poporul roman suntem “saraci”, cu salarii mici dar o ducem bine?

Pentru ca avem acest tip de gandire dezvoltata, stim sa ne creem propriile oportunitati de a creea o sursa de venit in plus, ne-am dezvoltat-o, pentru ca noi am stiut sa ne jucam afara, sa socializam si sa ne creem propriile jocuri si jucarii, asta ducand in timp la dezvoltarea abilitatiilor de a fi descurcaret.

Incotro indreptam noua generatie? De noi depinde.

Este mai comod sa ii dai copilului o tableta sau telefon in mana, ca parintele sa fie linistit si lasat in pace, este mai comod sa ii tinem pe copii in casa decat sa iesim cu ei in parc. Dar  ne dorin copii sanatosi sau copii bolnavi,  ne dorim copii descurcareti sau copii blegi?

Cat trebuie sa stea in fata tabletei/ calculatorului?

La ultima conferinta la care am participat colegii mei medici psihiatri pediatri, afirmau ca in unele tari este interzisa folosirea tabletei/ tel/ televizor, inaintea varstei de 2 ani.

Este ingrijorator ce se intampla cu acesti copii, de ce sunt lasati sa stea atatea ore in fata gadgeturilor.

“Lasati copiii sa se dezvolte armonios si sanatos” Psiholog, psihoterapeut , logoped Simona Hint Oradea tel 0740054037

Ce reprezinta sindromul Asperger?

Sindromul Asperger este o afecţiune neurologică numită după fizicianul vienez, Hans Asperger. Acesta a publicat în anul 1944 o lucrare care a descris un model de comportament la mai mulţi băieţi tineri, care aveau inteligenţă şi dezvoltare lingvistică normale, care însă dovedeau comportamente similare autismului şi deficienţe marcante ale abilităţilor sociale şi de comunicare. În ciuda publicării acestei lucrări în anii 1940, abia în 1994 sindromul Asperger a fost adăugat la DSM IV şi abia în ultimii ani  a fost recunoscut de profesionişti şi părinţi.

Persoanele cu sindrom Asperger pot avea o varietate de caracteristici, iar deficienţa poate varia între uşor şi sever. Persoanele cu sindrom Asperger au deficienţe marcante în ceea ce priveşte abilităţile sociale, au dificultăţi în caz de tranziţie sau schimbare şi preferă asemănarea. Deseori ei au obiceiuri obsesive şi pot fi preocupaţi de un anume subiect de interes. Au mari dificultăţi în a citi indicii non-verbale (limbajul corpului) şi deseori au dificultăţi în a determina în mod corect spaţiul corporal. Deseori suprasensibili la sunete, gusturi, mirosuri şi viziuni, persoanele cu sindrom Asperger pot prefera haine moi, anumite mâncăruri şi pot fi deranjaţi de sunete şi lumini pe care nimeni altcineva nu pare că le aude ori vede. Este important să ne amintim că persoana cu sindrom Asperger percepe lumea foarte diferit. De aceea, multe comportamente care par ciudate sau neobişnuite sunt cauzate de acele diferenţe neurologice şi nu sunt rezultatul nepoliteţii intenţionate sau a proastei purtări, şi cu siguranţă nu sunt rezultatul unei „educaţii neadecvate”.

Prin definiţie, persoanele cu sindrom Asperger au un IQ normal şi mulţi indivizi (deşi nu toţi) au abilităţi excepţionale sau talent într-un anumit domeniu. Din cauza gradului lor ridicat de funcţionalitate şi a naivităţii lor, sunt deseori văzuţi ca fiind excentrici sau ciudaţi şi pot fi uşor victime ale bătăii de joc. În timp ce dezvoltarea lingvistică pare, la suprafaţă, normală, persoanele cu sindrom Asperger au deseori deficienţe de pragmatică şi prozodie. Vocabularele pot fi extraordinar de bogate, unii copii sunând ca nişte „mici profesori”. În orice caz, persoanele cu sindrom Asperger pot fi extrem de literale şi au dificultăţi de folosire a limbii într-un context social.

În acest moment există multe dezbateri referitoare la unde se încadrează exact sindromul Asperger. În prezent este descris ca o deficienţă din spectrul autismului, iar Uta Frith, în cartea sa „AUTISMUL și SINDROMUL ASPERGER”, a descris persoanele cu sindrom Asperger ca „având un pic de autism”. Unii profesionişti consideră că sindrom Asperger este identic cu autismul cu înaltă funcţionare, în timp ce alţii cred că se descrie mai bine ca o dizabilitate non- verbală de învăţare.

Sindromul Asperger împărtăşeşte multe caracteristici cu PDD-NOS (deficienţa de dezvoltare pervasivă, nespecificată altfel), HFA şi NLD şi, deoarece a fost necunoscută până acum câţiva ani, mulţi indivizi ori au primit un diagnostic incorect ori au rămas nediagnosticaţi. De exemplu, nu este deloc rar ca un copil care iniţial a fost diagnosticat cu ADD sau ADHD să fie rediagnosticat cu sindrom Asperger. În plus, unii indivizi care au fost iniţial diagnosticaţi cu HFA sau PDD-NOS acum primesc diagnosticul de sindrom Asperger şi mulţi indivizi au un diagnostic dublu de sindrom Asperger şi autism cu înaltă funcţionare.

Criterii de diagnosticare pentru tulburarea Asperger, conform DSM IV:

  1. Deteriorare calitativă în interacţiunea socială, manifestată prin cel puţin două dintre următoarele:
    1. deteriorare marcantă în utilizarea comportamentelor non-verbale multiple cum ar fi privire direct în ochi, expresie facială, posturi corporale şi gesturi de reglare a interacţiunii sociale;
    2. nereuşita de a dezvolta relaţii de prietenie corespunzătoare nivelului de
    dezvoltare;
    3. lipsa de dorinţă spontană de a împărtăşi bucuriile, interesele sau reuşitele cu alţi oameni (de ex. prin lipsa de a arăta, aduce sau indica obiecte de interes altor oameni);
    4. lipsa reciprocităţii sociale sau emoţionale.
  1. B. Modele comportamentale, interese şi activităţi repetitive şi stereotipe restrânse, manifestate prin cel puţin una din următoarele:
    preocupare acerbă pentru unul sau mai multe modele de interes stereotipe sau restrânse, care este anormal fie prin intensitate, fie prin obiectiv;
    2. ataşare aparent inflexibilă la rutine sau ritualuri specifice, nefuncţionale;
    3. manierisme motrice stereotipe şi repetitive (de ex. bătaie sau răsucire a
    mâinii sau a degetului sau mişcări complexe din întreg corpul);
    4. preocupare insistentă cu părţi ale obiectelor.
  1. Perturbarea cauzează deteriorare clinică semnificativă în ceea ce priveşte zonele sociale, ocupaţionale, etc. de funcţionare
  2. Nu există întârziere clinică semnificativă în ceea ce priveşte limbajul (de ex. cuvinte singulare folosite până la vârsta de 2 ani, fraze comunicative folosite până la vârsta de 3 ani).
  3. Nu există întârziere clinică semnificativă în ceea ce priveşte dezvoltarea cognitivă sau dezvoltarea abilităţilor auto-ajutătoare corespunzătoare vârstei,
    comportamentul adaptiv (altul decât interacţiunea socială) şi curiozitatea despre mediul înconjurător în timpul copilăriei.
  4. Criteriile nu sunt îndeplinite pentru alte dizabilităţi specifice de dezvoltare sau schizofreni

Sindromul Asperger, în viziunea lui Lois Freisleben-Cook

Sindromul Asperger este un termen folosit atunci când un copil sau adult are unele trăsături de autism, însă poate să nu aibă întreaga gamă clinică. Există unele dezacorduri despre locul în care se potriveşte în spectrul PDD. Unii oameni cu sindrom Asperger au foarte mult succes şi până recent nu au fost diagnosticaţi cu altceva decât că erau excentrici, absenţi, neadaptaţi din punct de vedere social şi un pic ciudaţi din punct de vedere fizic.

Deşi criteriile nu afirmă că ar exista o întârziere semnificativă în dezvoltarea limbajului, ceea ce puteţi vedea este o modalitate „diferită” de folosire a limbii. Un copil poate avea un vocabular nemaipomenit şi chiar să demonstreze hiperlexie, dar să nu înţeleagă cu adevărat nuanţele limbii şi să aibă dificultăţi cu pragmatica lingvistică. Pragmatica socială de asemenea tinde să fie slabă, făcând persoana să pară că funcţionează pe alt sistem. Dispraxia motrice poate fi reflectată într-o tendinţă de a fi neîndemânatic.

În interacţiunea socială, mulţi oameni cu sindromul Asperger demonstrează evitarea privirii fixe şi pot chiar să se întoarcă în partea cealaltă atunci când salută pe cineva. Copiii pe care i-am cunoscut îşi doresc interacţiune cu alţii, însă au dificultăţi în a ştii cum trebuie să procedeze. Ei sunt, în orice caz, mai apţi să înveţe abilităţi sociale decât suntem eu sau dumneavoastră apţi să învăţăm să cântăm la pian.

Există impresia generală că sindromul Asperger aduce cu sine o inteligenţă superioară şi o tendinţă de a deveni foarte interesat şi preocupat de un anumit subiect. Deseori această preocupare duce la o carieră specifică, în care adultul are foarte mult succes. La vârste mai tinere, copilul poate fi mai rigid şi mai reticent în ceea ce priveşte schimbările sau adoptarea de rutine. Aceasta poate duce la ideea că este vorba de OCD, însă nu este acelaşi fenomen.

Multe din slăbiciuni pot fi remediate cu tipuri specifice de terapie, îndreptată spre învăţarea de abilităţi sociale şi pragmatice. Anxietatea care duce la o rigiditate semnificativă poate fi de asemenea tratată medical. Deşi este mai dificil, adulţii cu sindromul Asperger pot avea relaţii, familii, vieţi fericite şi productive.

Ce este autismul?

Autismul este o boala ce poate afecta comportamentul unui copil, modul in care acesta gandeste, comunica si interactioneaza cu ceilalti. Copiii care sufera de autism sunt afectati in mai multe feluri. Unii dintre acestia au doar simptome blande incat se pot dezvolta si pot trai independent, in timp ce altii pot avea simptome severe si au nevoie de ingrijiri speciale. Aceasta tulburare este mai comuna la baieti decat la fete si este de obicei diagnosticata la varstele cuprinse intre 15-36 luni, desi simptomele pot aparea mai devreme. Ce este autismul? Autismul este o tulburare a spectrului, insemnand faptul ca acesta afecteaza copiii in diferite moduri, la diferite grade de severitate, cu privire la abilitatea de a comunica, de a se gandi si de a interactiona la nivel social. Deoarece nu exista nimic anormal cu privire la partea fizica a unui bolnav de autism si deoarece copiii se dezvolta fiecare in felul sau, tulburarea poate fi greu de recunoscut. Autismul este caracterizat de: • Probleme de comunicare, ce pot include intarzieri in dezvoltarea vorbirii sau repetari de cuvinte; • Interactiune sociala precara; • Comportament si interes repetitiv; • Comportament neobisnuit privind miscarea mainilor. Pentru un sfert din copiii bolnavi de autism, dezvoltarea poate fi normala in primii 2 ani de viata, ca apoi sa regreseze in privinta interactiei sociale si a comunicarii. Posibil ca ei sa: • Prefere sa se joace singuri; • Sa nu constientizeze faptul ca se joaca langa alti copii; • Le place sa alinieze obiecte si sa le aranjeze in functie de culoare; • Sa aiba dificultati in a stabili un contact vizual cu alte persoane. In cazul in care semnalati unul dintre aceste semne cu privinta la copilul dvs, pe baza unui comportament izolat, nu inseamna neaparat ca acesta sufera de autism. De obicei este o colectie de astfel de tipare ce duc la realizarea unui diagnostic. Desi copiii cu autism sunt afectati in diferite moduri, in toate cazurile, capacitatea lor de a comunica si de a interactiona cu ceilalti este precara. Alte comportamente ale copiiilor cu autism sunt: • Limbaj limitat la cuvinte repetitive; • Oprirea comunicarii; • Probleme in a comunica ce le este necesar; • Nu pot stabili contact vizual cu persoanele din jurul lor; • Doresc sa fie singuri; • Le plac jocurile imaginare si fantastice; • Se angajeaza in miscari repetitive, de exemplu invartirea unor obiecte; • Plang sau rad fara motiv; • Dificultate in arata sau a primi afectiune; • Nu suporta schimbarea programului zilnic; • Nu prezinta frica fata de pericol; • Sunt fizic foarte activi sau deloc; • Lipsa raspunsurilor la chemarile dupa nume; • Reactii anormale la sunete tari. Nu toti copiii cu autism prezinta astfel de comportamente. Cauze si diagnostic Cauzele autismului Nu exista o cauza anume pentru autism. Cercetarile s-au bazat pe dezechilibrul chimic, dezvoltarea creierului sau sistemul imunitar al pacientului.Alergiile la mancare, cantitatile excesive in tractul intestinal si expunerea la un mediu toxic, au fost vazute ca posibile cauze ale autismului. Insa nu exista dovezi clare in acest sens. Cativa dintre cercetatori considera faptul ca thimerisolul ( este un ingredient al vaccinului) si vaccinurile pot avea legatura cu autismul deoarece diagnosticul bolii coincide cu varsta la care copilul necesita vaccinuri. Insa nu exista dovezi in acest sens, chiar teoria fondata pe acest subiect in 1998 a fost discreditata in 2004. Diagnosticul autismului Exista o sansa de 10% in cazul in care avem deja un copil cu autism, ca si urmatorul sa fie afectat sau sa prezinte o tulburare similara. Deoarece autismul este greu de recunoscut si diagnosticat, este foarte important ca parintele sa observe posibilele simptome iar apoi sa contacteze un medic specialist pentru a determina existenta sau nu a bolii, cat mai curand posibil. In cazul in care ca parinte, sunteti ingrijorat cu privinta la problemele de comunicare ale copilului dvs, este recomandat sa consultati un medic, pentru a va risipi temerile. Nu exista un anumit test pentru a diagnostica autismul, insa este posibil ca medicul sa ceara mai multe teste pentru a observa starea de sanatate a copilului dvs. Puteti contact un pediatru,un psihiatru pentru copii sau un neurolog. Programul de interventie In cazul in care copilul dvs. a fost diagnosticat cu autism, puteti apela la urmatoare echipa de specialisti: • Pediatru specializat in dezvoltarea si cresterea copilului; • Psiholog; • Terapeut pentru problemele de comunicare si interactie sociala; • Profesor specializat in educatia copiiilor cu autism. Cautarea si gasirea unui program special pentru copiii cu autism este foarte importanta si trebuie facuta rapid. Aceste programe sunt utilizate pentru a oferi educatie si suport copilului dvs,dupa ce a fost diagnosticat cu tulburari fizice sau psihice de comportament. Aceste programe sunt cele care reusesc sa integreze partial copilul in societate, folosindu-se de diferite metode precum limbaje de semn sau diverse poze. Acestea ajuta de asemenea copilul sa renunte la tiparul repetativ si sa ii ghideaza spre alte activitati. Pentru majoritatea copiiilor se folosesc medicamente, pentru a le tine acestora simptomele sub control, precum antidepresive pentru a minimaliza tiparele repetative sau pentru a le stimula activitatea, anticonvulsive pentru a trata agresivitatea. Unora li se dau si medicamente antipsihotice pentru a controla comportamentul repetitiv si agresiv. Ajutorul dat copiiilor cu autism Mersul la scoala Membrii echipei medicale te pot ajuta sa ii gasesti copilului un mediu cat mai propice acestuia, atunci cand este vorba de educatie, ca de exemplu mersul la scoala. Ei pot alege: • O scoala normala cat mai aproape de casa; • O scoala privata ce ofera suport intens pentru copiii cu probleme; • O scoala speciala pentru copiii ce sufera de autism. Organizarea clasei in care va invata copilul este foarte importanta deoarece acesta poate reduce frustrarea copilului dvs. Necesitatile individuale ale copilul trebuie luate in calcul din momentul in care acesta ajunge in noua sa scoala. Acestea sunt cateva din lucrurile pe care ati putea sa le faceti pentru a facilita tranzitia: • Trebuie sa existe putine usi; • O toaleta in cadrul clasei sau foarte aproape de aceasta; • Anumite pauze intre lectii; • Organizarea lucrurilor necesare copilului; • Zona linistita. Ajutati-va copilul In momentul in care un parinte este constient de boala copilului sau, in acest caz de autism, poate fi uneori de-a dreptul devastant pentru acestia. Ei trec prin diferite stari emotionale precum: refuz, furie, negocierea cu ei insasi, depresie si in final acceptare. Puteti contacta un psiholog care va va putea ajuta sa treceti prin si peste aceste momente. Nu uitati de faptul ca dvs. ca parinte jucati un rol foarte important in viata copilului dvs. La fel ca orice copil, copiii cu autism invata jucandu-se, de aceea este important sa va jucati impreuna cu acesta. Acestea sunt cateva din caile pe care le puteti adopta acasa cu copilul dvs: • Fiti constant si stabiliti anumite rutine atat pentru casa, cat si pentru afara; • Gasiti un loc unde copilul dvs. sa se simta in siguranta; • Gasiti diverse metode pentru a reusi sa comunicati cat mai simplu cu copilul dvs. si ajutati-l sa-si restabileasca increderea in sine; • Combinati cuvintele cu fotografii, semne, simboluri sau gesturi; • Incercati sa-i aratati afectiunea, pe cat mai mult posibil. Desi acestia au probleme in a primi si oferi afectiune, este foarte important pentru tratamentul lor sa se simta iubiti si ocrotiti. articol realizat in colaborare cu Sfatulmedicului.ro

Ce este ADHD- tulburare hiperckinetica cu deficit atentional?

ADHD este o tulburare care presupune un dezechilibru în chimia și anatomia creierului, cu o importantă determinare genetică, dar care poate fi influențată educațional, caracterizată printr-un nivel de dezvoltare necorespunzător vârstei în ceea ce privește atenţia (concentrare, distractibilitate), activitatea motorie şi impulsivitatea, simptome care pot să apară în orice combinaţie, la şcoală, acasă şi în alte situaţii sociale. ADHD poate fi diagnosticată atunci când: • copilul este neatent, face greșeli din neatenție, este dezorganizat și uituc, nu-și duce până la capăt activitățile; • copilul vorbește prea mult, răspunde neîntrebat, răspunde înainte de a se fi încheiat întrebarea; • copilul se mișcă tot timpul, nu-și poate aștepta rândul, parcă ar avea “un motoraș”. Pentru ca diagnosticul de ADHD să fie îndeplinit este nevoie ca: • manifestările să apară cu o intensitate și o frecvență crescută comparativ cu copiii cu acelați nivel de dezvoltare; • manifestările să fi fost prezente înainte de vârsta de 7 ani și pentru o perioadă de timp suficient de mare; • manifestările să apară în cel puțin două domenii de activitate ale copilului (acasă, școală, parc, petrecerile cu alți copii, afterschool etc.); • manifestările îi produc copilului o afectare semnificativă a funcționării sociale (relații cu cei de-o vârstă, progrese la școală, relații în familie). ADHD poate afecta copiii de toate vârstele, poate evolua cronic și la vârsta adultă, schimbând semnificativ modul de viață al copilului sau adolescentului prin influențarea relațiilor sociale și performanțelor academice. ADHD poate asocia la adolescent sau la adultul tânăr scăderea stimei de sine, depresie, consumul de substanțe și delincvență. Este foarte important deci ca ADHD să fie diagnosticat devreme și să se instituie cât mai curând modalitățile de intervenție – terapie medicamentoasă, terapie psihologică comportamentală. Implicarea familiei și a educatorilor în echipa terapeutică este indicată pentru succesul intervenției. ADHD poate fi o tulburare care asociază doar simptome de inatenție, doar simptome de hiperactivitate/impulsivitate sau poate asocia, combinat, și simptome de inatenție, impulsivitate și hiperactivitate. mai multe informatii puteti gasi pe http://www.adhd.ro

Intarzierea in limbaj la copii, trebuie sa apelam la logoped?

logoped oradea logopedieCand apelam la un specialist- medic sau psiholog-logoped? Majoritatea copiilor inteleg mai mult decat exprima In primul rand, in jur de 15-25% dintre copiii mici au o oarecare tulburare de comunicare. Baietii tind sa vorbeasca mai tarziu decat fetitele, insa, in general, copiii pot fi considerati a fi intarziati in vorbire atunci cand folosesc mai putin de 10 cuvinte pana la varsta de 18-20 luni sau 50 cuvinte pana la 21-30 luni. Expertii considera ca pana la varsta de 12 luni, copiii trebuie sa spuna cuvinte simple (“mama, “dada”) si sa inteleaga si sa execute comenzi simple (“Da-mi jucaria”). Ca reper general, copilul trebuie sa faca urmatoarele lucruri pana la implinirea varstei de: 2 ani • sa vorbeasca in propozitii simple formate din 2-3 cuvinte • sa execute instructiuni simple • sa repete cuvintele pe care pe aude intr-o conversatie 3 ani • sa execute o instructiune formata din 2 sau 3 pasi • sa recunoasa si sa identifice majoritatea obiectelor si imaginilor cunoscute • sa inteleaga majoritatea lucrurilor care i se spun • sa vorbeasca destul de bine, atat incat sa se faca inteles de adultii din afara familiei 4 ani • sa puna intrebari abstracte (“de ce?”) si sa inteleaga conceputul de acelasi/ diferit • sa-si fi insusit gramatica simpla, asa cum o aude in jurul lui in conversatiile adultilor • sa vorbeasca clar, desi cu greseli de pronuntie, cateodata chiar jumatate dintre cuvintele folosite pot fi pronuntate incorect, fara a exista motiv de ingrijorare 5 ani • sa redea o poveste folosind cuvintele proprii • sa foloseasca mai mult de 5 cuvinte intr-o propozitie Daca esti preocupata de stadiul de dezvoltare al limbajului folosit de copil, exista cateva indicii care te ajuta sa evaluezi gradul de severitate al intarzierii in vorbire. Un bebelus care nu raspunde la sunete sau nu vocalizeaza este o problema in sine pentru care se impune consult medical de specialitate. In intervalul de varsta 12-24 luni, motive de ingrijorare poate pune copilul care: • nu foloseste gesturi, cum ar fi indicatia sau salutul din mana la “pa-pa” pana la 12 luni • prefera gesturile in detrimentul verbalizarii pana la varsta de 18 luni • are dificultati in a imita sunete la 18 luni • are dificultati in a intelege solicitarile verbale simple Incurajeaza-l sa se exprime! Incercati evaluarea copilului peste 2 ani care: • poate doar imita vorbe sau actiuni si nu formuleaza fraze instantaneu • spune doar anumite sunete sau cuvinte, in mod repetat, si care nu poate folosi limbajul oral pentru a comunica mai mult decat nevoiele sale imediate • nu poate urmari instructiuni simple • are un ton al vocii neobisnuit (vorbeste pe nas sau este iritat) • este mai dificil de inteles decat se asteapta pentru varsta lui. Adultii din jurul sau trebuie sa inteleaga jumatate din ceea ce vorbeste copilul la 2 ani si trei sferturi din vocabularul unui pitic de 3 anisori. La 4 ani, copilul trebuie sa fie inteles in cea mai mare parte a timpului, chiar si de catre adultii care nu il cunosc. Consultul medical In cazul in care este nevoie de consultatie de specialitate, se va apela la serviciile unui patolog al vorbirii care va evalua gradul de dezvoltare a vorbirii si limbajului copilului in contextul dezvoltarii ca individ de o anumita varsta. Pe langa observatii, specialistul va aplica teste standardizate, cautand etape cheie in dezvoltarea limbajului copilului. Patologul va evalua si: • Ce intelege copilul (limbaj receptiv) • Ce poate spune copilul (limbaj expresiv) • Daca copilul incearca sa comunice in alte moduri, cum ar fi indicand dand din cap, gesticuland • Dezvoltarea sunetelor si claritatea vorbirii • Statusul oral-motor al copilului (cum lucreaza impreuna gura, limba si palatul, precum si inghititul si hranirea) Daca specialistul concluzioneaza ca este nevoie de terapie lingvistica, implicarea parintelui este cruciala: vei asista la sesiunile de terapie si vei participa la intregul proces; patologul iti va indica modalitatile prin care poti lucra acasa cu copilul pentru a-i imbunatatii abilitatile de vorbire si limbaj.

De ce copilul meu vorbeste mai greu, care sunt cauzele?

logoped oradea copil„Am auzit ca si Einstein a vorbit tarziu!” de ce oare?! “Mama”.”Dada”. Acestea sunt primele cuvinte pe care le poate spune un bebelus, cuvinte care iti vor insenina ziua si o vor face memorabila pentru fiecare dintre voi, parintii lui. Insa, daca cel mic pare sa fie in urma celor de varsta lui in ceea ce priveste limbajul, parintele devine anxios si se framanta noptile sau intreaba pediatrul in nenumarate randuri “De ce nu vorbeste copilul meu?”. Daca in familie exista si un frate/ sora mai mare care forma cu usurinta propozitii din 2-3 cuvinte la varsta de 2 ani, deja mamica intra in panica. In majoritatea cazurilor, insa, nu e cazul sa ne ingrijoram. Fiecare copil este unic si isi dezvolta capacitatile lingvistice in ritmul propriu, “normalul” in ceea ce priveste limbajul avand un spectru foarte larg. Desi multi dintre copii par sa fie in urma cu vorbirea (limbajul expresiv), limbajul lor receptiv poate fi foarte dezvoltat, adica ei par sa inteleaga mare parte din ceea ce li se spune. Cand copilul nu foloseste multe cuvinte pentru a se exprima, insa pare sa inteleaga ceea ce ii spui si urmeaza instructiunile pe care i le soliciti, nu trebuie sa te ingrijorezi prea tare intrucat limbajul receptiv este un instrument care diferentieza vorbitorii intarziati de copiii cu intarzieri de dezvoltare. Este bine de stiut ca multi copii talentati si foarte inteligenti nu spun mare lucru in primii ani de viatii, unii nichiar nimic (!), iar cand o fac, vorbesc direct in propozitii. Sunt copii foarte concentrati sa exploreze lumea si mediul din jurul lor, ramanandu-le putin timp pentru a aloca limbajului, mai ales daca “discursul” lor nu este destul de dezvoltat pentru a sustine o conversatie “matura”, ei fiind niste mici “perfectionisti” in sine. Cand acesti copii incep sa vorbeasca, feriti-va urechile! Gemenii vorbesc mai greu, ei fiind foarte absorbiti de relatia intensa pe care o au cu fratele/ sora, nesimtind nevoia sa vorbeasca cu adultii. Insa trebuie sa ne intrebam: Oare copilul locuieste intr-o casa unde fratii mai mari sau bunicii vorbesc in locul lui, fac lucrurile in locul lui, nevoile ii sunt indeplinite inainte sa apuce sa si le exprime? Este cumva un “rasfatat” din acest punct de vedere? Daca raspunsul este da, de ce ar avea copilul nevoie sa vorbeasca daca tot ce isi doreste se rezolva fara sa ridice un deget?! In primul rand, vorbirea si limbajul sunt deseori confundate, insa exista o anumita diferenta intre cele doua: • Vorbirea este expresia verbala a limbajului si include articularea, adica modul in care sunetele si cuvintele sunt formate • Limbajul are un inteles mult mai larg si se refera la intregul sistem de expresie si intelegere a informatiei intr-un mod care prezinta semnificatie pentru cel care primeste informatia. Inseamna a intelege si a te face inteles prin intermediul comunicarii, fie ea verbala, non-verbala sau scrisa. Desi problemele in vorbire si limbaj difera, de cele mai multe ori se suprapun. Un copil cu o problema de limbaj poate fi capabil sa pronunte bine cuvintele, insa incapabil sa alature mai mult de 2 cuvinte intr-o propozitie. Vorbirea altui copil poate fi dificila de inteles, insa foloseste cuvinte si fraze pentru a-si exprima ideile. Iar altul poate vorbi foarte bine, insa nu urmareste instructiunile solicitate. Cauzele vorbirii si limbajului intarziat Copiii gasesc intotdeauna o modalitate de exprimare Sunt mult lucruri care pot intarzia vorbirea copilului. Intarzierea in cazul unui copil dezvoltat normal poate fi cauzata de: • Afectiunile orale, cum sunt problemele cu limba sau palatul cavitatii bucale (cerul gurii). • Frenulum scurt (ata de sub limba) poate limita miscarea limbii pentru producerea vorbirii • Multi copii cu intarzieri de vorbire au probleme motor-orale, ceea ce inseamna ca exista comunicare ineficienta in zonele creierului responsabile cu producerea vorbirii. Copilul intampina dificultati in folosirea si coordonarea buzelor, limbii si a maxilarelor pentru a produce sunete recognoscibile ca vorbe. • Problemele de auz sunt frecvent asociate cu lipsa vorbirii, de aceea copilul trebuie evaluat de un audiolog atunci cand este suspect de intarziere de limbaj. Un copil care are dificultati de auz, are probleme in a intelege si articula ideile, in a imita si a folosi limbajul. Infectiile urechii, mai ales cele cronice, pot afecta auzul. Infectiile blande care au primit tratament adecvat nu trebuie sa aiba efecte asupra vorbirii.

De ce copilul meu este timid- rusinos, ce pot sa fac?

Timiditatea este comuna in randul copiilor de varste mici, desi nu este obligatorie. In timp ce unii prichindei nu stiu ce sa mai faca pentru a capta atentia celor din jur, altii nu se acomodeaza deloc in mediul social. De cele mai multe ori insa, logoped_oradea_timidtimiditatea se trateaza odata cu varsta si pe masura ce micutul creste, va invata sa aiba mai multa incredere in sine.
Cei mai multi copii sunt rusinosi in situatii noi, necunoscute si aleg sa nu vorbeasca nici macar daca sunt intrebati, nu se implica in jocuri si alte activitati, nu se duc in spatii deschise decat cu alti copii pe care ii cunosc si se simt jenati daca sunt in centrul atentiei.
De ce e timid?
Cand copiii prefera sa se joace singuri, nu inseamna neaparat ca sunt timizi, poate doar le place sa faca anumite activitati fara alti copii.
In general, prichindeii sunt timizi intre varsta de 6 luni si 3 ani, tind sa stea numai in preajma celor cunoscuti, insa dupa 3-4 ani prefera sa se joace si cu alti copii.
Cum il tratam pe cel mic de timiditate?
Cel mic ii priveste pe cei din jur cu suspiciune? Se ascunde in spatele tau cand va intalniti cu cineva si isi face greu prieteni?
Ce poti sa faci?
–> Arata-i cum sa fie sociabil si cum sa se imprieteneasca cu oameni noi. Exemplul parintilor functioneaza de fiecare data.
–> Daca si tu esti ingrijorat fata de ceea se intampla in societate, micutul iti va simti teama si va avea aceeasi reticenta.
–> Priveste la metodele celorlalti parinti de a influenta relationarea prichindeilor si permite-i micutului sa intalneasca oameni de toate varstele.
–> Nu stabili standarde prea inalte pe care puiul tau sa nu le poata atinge. Faptul ca nu esti multumita de el ii va afecta stima de sine si il va face sa se inchida si sa devina timid.
–> Incurajeaza-i anumite talente si hobby-uri – ar putea fi o ocazie buna pentru a cunoaste si alti copii.
–> Sub nicio forma nu il eticheta pe cel mic drept timid nici in fata sa, nici fata de altii. Cuvintele parintilor au un impact puternic, asa ca l-ar putea face sa creada ca este chiar rusinos.

–> Nu raspunde in locul micutului atunci cand este intrebat de vorba sau cand trebuie sa multumeasca ori sa ceara scuze. Acest lucru va atrage mai mult atentia asupra timiditatii sale si il va pune intr-o situatie delicata.
–> Nu lua niciodata in ras dificultatea micutului de a relationa in societate, indiferent de varsta lui.
–> Incurajeaza-l pe cel mic sa isi spuna temerile si sa isi exprime sentimentele fata de cei din jur.
–> Daca iti spune ca este necajit de colegii de gradinita sau scoala, ofera-i sprijinul tau.
–> Incearca sa il acomodezi cu lucrurile noi treptat, nu dintr-o data. De pilda, daca iti spune ca nu ii place la gradinita, mergi cu el si stai putin mai mult impreuna cu el sa vezi ce anume il deranjeaza.
–> Invita colegi sau vecini de varsta puiului tau pentru a se juca impreuna.
–> Nu uita, copiii timizi au nevoie de atentie individuala si trebuie sa fie ajutati sa se afirme pe planuri care il fac sa se simta confortabil.

Psiholog, logoped, psihoterapeut Oradea Simona Hint tel :0740054037

Cum ne invatam copiii sa vorbeasca?

logoped_oradea_vorbesteA invata copilul sa vorbeasca este una dintre cele mai mari responsabilitati ale parintelui. Bebelusii isi petrec cea mai mare parte a timpului cu mamica si taticul, ei fiind principala sursa de invatare si cele mai importante persoane cu care cel mic comunica.

Copiii incep sa comunice cu mediul din jurul lor inca din prima luna de viata, cand raspund luminii si zgomotelor puternice tresarind si miscandu-se. Mai apoi, in luna a doua si a treia de viata incepe sa scoata sunete si sa zambeasca. Ganguritul si rasul continua, fiind formele prin care micutul de 6-8 luni incearca sa comunice cu lumea din jurul sau.

La aceasta varsta, bebelusul este capabil sa spuna cateva silabe simple cum ar fi “da-da” sau “ma-ma”. Treptat, copilul incepe sa inteleaga cuvinte, semne si semnificatia primelor instructiuni. Pana la sfarsitul primului anisor de viata, vocabularul unora dintre copii poate numara chiar 5-6 cuvinte, progresul continuand, astfel ca la 3 ani va forma propozitii simple, va intelege mare parte din ceea ce se discuta in jurul lui si va incepe sa puna intrebari si sa vorbeasca cu alti adulti in afara de familie. Parintii sunt primii “profesori” ai copilului, ajutandu-l in dezvoltarea sa lingvistica, sociala si mentala.

Iata cateva sfaturi pe care parintii le pot folosi pentru a invata copilul cum sa vorbeasca:

  • Comunicati inca de la primele zile de nastere. Vorbiti-i, imitati-i sunetele pe care incearca sa le scoata din cea de-a doua luna de viata, cantati-i, petreceti cat mai mult timp impreuna, uitandu-va direct la el, astfel incat cel mic sa va vada fata si mimica.”Iti este foame acum?”, “Mai vrei putin laptic?”. Nu te rezuma doar la atat: atingerea, imbratisarea si joaca sunt si ele forme de comunicare cu bebelusul tau.
  • Vorbeste-i despre lucrurile care compun lumea din jurul lui si activitatile tale zilnice. Asigura-te ca-i vorbesti clar, linistit, nicidecum repede, folosind cuvinte simple, usor de recunoscut pentru copil si in alte convorbiri.
  • Indica-i obiectele si lucrurile pe care le intalniti in viata de zi cu zi. “Uite autobuzul”. Cand creste, adauga detaliile: “Uite un autobuz argintiu”.
  • Raspunde gangurelilor si sunetelor pe care incearca sa le scoata pentru a comunica cu tine. Te va imita si el la randul lui.
  • Stinge televizorul. Nu aveti nevoie de zgomot de fond! Copilul trebuie sa te auda clar de tot.
  • Ofera-i jucarii, carti, puzzle-uri cu imagini adaptate varstei sale. Jucati-va impreuna, arata-i si descrie-i partile corpului si ajuta-l sa descopere lumea povestilor, citindu-i cat mai des. Foloseste cuvinte simple si vorbeste cat mai clar, evitand (pentru inceput) limbajul bebelusesc sau pitigaiat.
  • Daca incearca sa-ti spuna ceva, fa efortul sa-l intelegi: se va simti incurajat sa incerce si mai mult sa vorbeasca. Daca face greseli de pronuntie, repeta varianta corecta integrala a cuvintelor sau propozitiilor la care intampina dificultati de exprimare. Daca vede o pisica si spune “Ica”, repeta-i “Da, mami/ Alex/ pui, uite pisica!”. Nu-l certa si nu-l umili cand greseste.
  • Conversatiile dintre voi trebuie sa fie cat mai variate si sa includa intrebari, afirmatii, dar si comentarii.
    • Citeste-i zilnic. Povestile contin idei si semnificatii pe care incearca sa le inteleaga, ajutand-ul totodata in dezvoltarea sa emotionala, mentala si lingvistica. In primele 6-8 luni de viata nici macar nu e nevoie sa-i citesti: arata-i pozele din carte, descrie-i fiecare imagine, lasa-l sa simta textura diferita (exista carti din plastic, hartie, material textil, carti care imita blana animalelor – cu cat texturile sunt mai variate, cu atat mai bine).
    • Asculta-l de fiecare data, raspunde-i la orice intrebare si ofera-i timpul necesar pentru a se exprima (mai ales in jurul varstei de 2 ani cand ideile o iau inaintea vorbelor si nu face fata tavalugului de ganduri pe care doreste sa si le exprime). Incurajeaza-l sa vorbeasca despre lucrurile preferate: jucarii, mancare, locuri, prieteni.
    • Canta-i de cate ori ai ocazia. Alege cantece cu rime simple, distractive, care pot fi insotite de gesturi: bati din palme, mimezi vaslirea unei barci, cum cade ploia, cum inoti, etc…
    • Cand ii vorbesti, fa-o de la un nivel doar putin superior gradului lui de exprimare. De exemplu, daca tocmai ti-a spus o propozitie formata din 3 cuvinte, raspunde-i cu o fraza din 4-5-6 cuvinte. Nu-l coplesi cu informatii si propozitii complexe, insa fereste-te si sa raspunzi printr-un simplu “da, “nu”, “aha”.
    • Jucati jocuri unde trebuie sa va asteptati randul fiecare, de exemplu de-a v-ati ascunselea
    • Restrictioneaza-i accesul la suzeta pe parcursul zilei. Folositi-o doar la somn. Este greu, aproape imposibil, sa incerci sa vorbesti cu suzeta in gura.
    Vorbesti des cu micutul/ micuta ta? Povestiti, conversati mult de-a lungul unei zile? A inceput sa vorbeasca? Ne-ar face mare placere sa impartasesti toate astea cu noi, precum si ce solutii ai gasit pentru a invata copilul sa vorbeasca mai repede.